textier: septembrie 2006

26 septembrie 2006

De francofonie, Cristina Foarfă ne foarfecă...


(c) Dragoş Bucurenci

... pe Bucurenci şi pe mine, în calitate de contestatari ai vertixului francofon. Se întîmplă pe Metropotam, situl de actualitate culturală căruia nimic din ce e bucureştenesc nu-i e străin. Întrebări stimulative, care ne fac şi pe Dragoş, şi pe mine, să completăm, fără a repeta, mesajul de pe bloguri. Răspunsuri france şi frapante.

Noua ediţie Scornelius: Dă Ţepii o şansă!


http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3835

Scornelius revine cu o nouă probă. Şi de data asta ţinteşte sus: anume către Ţepuşa din Piaţa Revoluţiei, destinată blasfemiator comemorării eroilor.

O adevărată sulă în coasta Bucureştiului! Greu de suportat, dar şi greu de înlăturat...

Concurenţii sînt îndemnaţi să găsească o utilizare practică a Ţepuşei lui Ghilduş:

Un designer cu veleităţi de sculptor a elucubrat-o. Oricare dintre voi are acum dreptul să facă pe designerul de obiect; şi să îi destineze Ghiduşiei lui Ghilduş un uz practic. E chiar o urgenţă morală s-o faceţi! Într-o ţară fără axe de valori, numai un ax al fandoselii ne lipsea... Un axis al lumii pe dos, un simbol - dar şi un vector augural - al anormalităţii în care ne-am săturat să trăim. Dacă nu putem extirpa această protuberanţă de pe trupul capitalei, măcar s-o punem la treabă...



Alături de Scornelius, ochelaristul cu idei creţe, o mascotă a apărut special pentru această ediţie: Oblio, căutătorul de point-uri într-o lume pointless.
Asta vă cere Scornelius la această a treia ediţie: nu neapărat poante, cît mai ales point-uri.

25 septembrie 2006

Boicotul Zilelor Francofoniei e adresat guvernanţilor ROMÂNIEI


(c) Silviu Gheţie

Am înregistrat două cazuri de francofili care, mai degrabă mioritici decît gavroşarzi, s-au dezis de micul meu protest intim, tăcut şi nonviolent. Şi 100% cultural. Lor le dedic, mai jos, două decupaje din presa noastră online.
Şi o precizare: tocmai pe francofonia voastră, a noastră, a generaţiilor de cititori de Larousse şi Robert, s-a clădit pretenţia guvernanţilor noştri de a se da francofoni. Tocmai pe iubirea noastră faţă de valorile tipic franceze s-a clădit dispreţul acestor românache, vremelnic cocoţaţi deasupra noastră, faţă de noi, cei mulţi, care am băgat Gorunescu şi Mauger în timp ce ei trăgeau sexy-party-uri în Primăverii.
România n-a fost o colonie sau un dominion franţuzesc, asemeni celorlalte state din acest Commonwealth neoficial. România este francofonă şi francofilă prin adeziune, prin convingeri, prin tradiţie culturală. România este francofonă şi datorită ţie, care ai băgat Pifuri şi cărţi de la FNAC. Francofonia vine de jos în sus, cetăţene. Cine încearcă să-i schimbe azi sensul nu este decît un inamic al libertăţii-egalităţii-fraternităţii.
Parizienii ar fi făcut deja baricade...

Sa boicotam sommet-ul
de soferu turmentat (2006-09-18 23:31:08)
Propun boicotarea acestui sommet. Astfel toti posesorii de autoturisme, indiferent de anul de fabricatie sint rugati sa circule in ziua de 23 septembrie, cit si in zilele de 27-29 septembrie, sa claxoneze cit mai des si sa blocheze toate arterele importante. E singura ocazie de a ne razbuna pe cei ce ne conduc.


Sindicaliştii boicotează Francofonia
Sindicaliştii ameninţă că vor boicota Congresul Francofoniei, prin blocarea străzilor Capitalei. Ei sunt nemulţumiţi de nerespectarea de către guvern a negocierilor privind creşterea nivelului de trai al populaţiei şi de modificările la Codul Muncii, care lasă la atitudinea angajatorului cazurile de încetare a contractului individual de muncă. "Atenţionăm guvernul că vom folosi toate pârghiile posibile. Vom începe pichetarea parlamentului în fiecare miercuri şi joi, timp de şase săptămâni", a declarat preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu.

22 septembrie 2006

Sa boicotam francofonia LOR

Sintem bucuresteni. Sintem – unii mai mult, altii mai putin - francofoni. "De la pasopt incoace", vorbim cu merci, mon cher, madame, bonjour si bonsoir. Unii dintre noi zic ordinator la computer si pronunta suspense cu a nazalizat.
Fiecare zi este pentru noi, in felul nostru personal, o zi a francofoniei; o zi a francofiliei. Intre Arcul de Trumf si Parcul Tineretului, ne miscam intr-un oras cu arhitectura si bulevarde à la parisienne. Deseori purtam in geanta sau in buzunar vreo carte sau revista in franceza. Mergem cu o masina frantuzeasca sau franco-romana (macar ca ni se intimpla sa mai luam taxiul). Si chiar daca nu, tot stim ce-s alea marche-arrière si ralenti; si ii sintem recunoscatori inginerului Cardan pentru celebrul lui ax. Dimineata ascultam jurnalul RFI si aflam de la Mircea Iorgulescu vremea de la Paris, inainte sa vedem pe fereastra quel temps il fait chez nous. Seara dam pe Mezzo sau pe TV5. Ne plac croasantii si baghetele. Nu ne luam cremsnit, ci mille-feuilles... Pindim filmele de la Elvira Popescu si, din cind in cind, trecem pragul Institutului de alaturi. Ne plac Bizet si Ravel. Django Reinhardt si Vladimir Cosma. Jacques Brel si Rita Mitsouko. Pentru noi, Louis de Funès e cel mai mare comic si Jean Reno ii bate oricind pe toti.
Dar... hélas! Asupra acestui oras binecuvintat de liberté se exercita presiuni teribile din partea unor francofonFi care ni se pretind stapini. Ne-au impus reguli impilatoare, ne-au pus baraje si ingradiri. Ne-au intors traiul cotidian pe dos. Ne-au adus brouhaha-ua in cartezianismul nostru cotidian. Si ne ameninta cu paralizia cvasi-totala. Asta pentru ca ei sa intilneasca sefi de trib si dictatori antropofagi, cu care sa vorbeasca despre (culmea sommet-ului!) noile tehnologii in invatamint! Intr-un Bucuresti cu scoli nefunctionale si dascali platiti sub orice nivel al demnitatii, niste Chiritoaie grobiene isi dau rendez-vous cu alde musiu Charles pe banii, nervii, si umilinta noastra, ale simplilor francofoni cotidieni.
La contraatac, cetateni! Sa ii boicotam pe asupritorii care s-au prevalat de cutumele noastre culturale francofone si francofile, ca pretext pentru a ne viola libertatea si demnitatea de cetateni. In mod expres in acele zile (25-29 septembrie), proclamate ale francofoniei de catre acesti jalnici graseiatori de parada, sa ne schimbam obiceiurile. S-o dam pe nemteste, ca brasovenii si sibienii. Sa trecem pe engleza, ca toata lumea globish in care traim, inclusiv tinerii din Hexagon care i-au dat cu tifla lui alde Toubon. Sa mutam radiourile pe BBC sau Deutshe Welle. Sa citim Time-ul sau Newsweek-ul. Sa ascultam numai compozitori nemti si jazz american. Sa trecem pe la Schiller si pe la British Council. Sa mergem la Multiplex si sa preferam filmele americane.
Macar intre 25 si 29 septembrie, sa tinem post la francofonie. Sa ne abtinem de la chateaubriand si cordon bleu. Sa mincam pui Sanhai si risotto alla milanese. Sa le aratam ca nu ne pot intina, cu demagogia lor scelerata, ce avem mai scump, mai intim si mai profund bucarestois: francofonia NOASTRA.

21 septembrie 2006

Overheard la mine-n birou

- Ce asculţi?
- Patetica de Beethoven.
- Parcă Patetica era de Ceaikovski...
- Păi Patetica e şi simfonie, şi sonată de pian... şi tu cîteodată.

Mona Muscă, hai să-ţi facem blog!


(c) Vidu

De obicei aştept două-trei săptămîni pînă îmi postez "pungile de plastic" din B-24-FUN. De data asta urgenţa e prea mare, aşa că linkuiesc aici articolul în care o invit pe "cea mai iubită profă de română" să părăsească politica şi să revină în societatea civilă.

http://www.b24fun.ro/index.php?shift=1&a=691&t=7

Articolul de azi continuă şi dezvoltă o postare mai veche, "Mona mea".
Şi - cum adevărata societate civilă nu e cea a bursierilor de carieră, fiţoşii aceia exclusivişti şi mizantropi care i-au făcut civismului o faimă echivalentă cu cea a activismului PCR - plusez şi o invit pe doamna profesoară la noi, în blogosferă: acolo unde transparenţa şi democraţia sînt la ele acasă.
Ăsta al Monei Muscă ar fi un blog de dezbateri socio-polito-culturale, evident. S-ar putea numi (propun eu) "Mona noastră".
Hei, care o s-o pui pe Mona în blogroll?

20 septembrie 2006

Propunere de caricatură cu papa Benedict

La Vatican, la Bazilica Sf. Petru, îl vedem pe Papa Benedict rostind în faţa unui cuplu de miri:
- Vă declar... Frumoasa şi Bestia! Ha-ha-ha, era un citat!

Reacţii în Adevărul la Mioriţa Remix


(c) Silviu Gheţie

După ce i-au atribuit cele mai veroase conspiraţii cînd cu Eminescu la produs, furioşii comentatori din Adevărul l-au menajat pe Scornelius de data asta.
S-au trezit doar doi semidocţi care, de respectuoşi ce sînt faţă de Mioriţa, ignoră că analfabet era tocmai creatorul (colectiv) popular, nicidecum amatorii de parodii culturale, de la noi sau de aiurea. Şi asta, evident, spre lauda lui (de asemenea colectivă) că a produs o capodoperă care suportă infinite reinterpretări, de la Baltagul la Myoritsa manga, fără a-şi pierde din pregnanţă.

hai sa ne batem joc! de gabi in data de 2006-09-18 18:03
Hai sa calcam in picioare totul, ca asa e la moda pe plan mondial si "da bine" la analfabetii planetei. Sictir!
corect de dana in data de 2006-09-18 18:52
draga gabi, in sfarsit cineva a folosit cuvantul perfect; si eu sunt tot pentru sictir la asa o gaselnita de defecti.

19 septembrie 2006

Cică Hagi s-a transferat...

... la Vodafone: aşa zice anunţul de pe AdPlayers, apropo de noul contract de reprezentare dintre Rege şi telecom-işti, care pregătesc o campanie legată de fotbal...
De-a lungul anilor, Hagi a semnat ceva transferuri bune în arena marketing-ului: a prestat rînd pe rînd testimoniale pentru Texaco, Gillette (perioadă delicată, cînd a promovat aparate de ras în plin doliu, negociind cu clientul aproape fiecare centimetru pătrat de barbişon...), BRD (alături de Năstase, imaginea Faeton-ului în România, şi Nadia, abia oprită din salturile comandate de LaDorna).
Am scăpat ceva? Să nu-mi spuneţi Gala Hagi: a fost autoreclamă şi nu se pune.
De asemenea, poate cineva să-mi spună produse/branduri, mai mult sau mai puţin legate de sport, la care a făcut reclamă Magicul Gică?
Şi încă o întrebare pentru cei mai mărişori: mai ţineţi minte, în anii '90, cînd Stela Popescu făcea reclamă la vreo trei mărci de margarină cvasi-simultan?

18 septembrie 2006

Premiile Scornelius pentru Mioriţa Remix


(c) Veronica Solomon

... merg la Veronica Solomon din Bucureşti ("Mioriţa manga") şi la Alexandru Uiuiu din Bistriţa ("Mioriţa etnologiolor").

Detalii acasă:
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3815

... şi în articolul lui Dan Boicea din Adevărul de azi:
http://www.adevarulonline.ro/2006-09-18/Actualitate/myoritsa-reloaded-benzile-desenate-schimba-destinul-baciului-mioritic_198631.html

reluat pe HotNews:
http://www.hotnews.ro/articol_56228_6_-1_n803-Myoritsa-Reloaded-benzile-desenate-schimba-destinul-baciului-mioritic.htm

A murit Oriana Fallaci. Nu şi jurnalismul angajat.


(c) Francesco Savullo
via Mircea Vasilescu


S-a întîmplat vineri pe 15, la Florenţa. Deocamdată anunţ. Promit să revin peste cîteva zile cu un parastas mai consistent al celebrei jurnaliste militante.
Primul care i-a făcut pomenirea în presa românească pare a fi Alexandru Lăzescu. (Tot Iaşul...)
Mircea Vasilescu pregăteşte un grupaj, cu traduceri importante, pentru Dilema de vineri.
Pînă una-alta, fac o trimitere la o variantă în engleză al articolului ei despre 9-11 (Oriana locuia la New York în momentul atacurilor).

15 septembrie 2006

Încă una tare de la "specialiştii" din CNA


(c) Silviu Gheţie

http://www.rfi.ro/upload/download_files/emisiune/485_INVITAT%20ATILA%20GASPARIK%20(15.09).mp3

Catonii audiovizualului românesc au interzis reportajele sportive cu interlocutori agramaţi şi spurcaţi la gură. Un domn de la CNA, plătit din banii noştri pentru a-şi exercita competenţele în această instanţă încărcată de răspunderi, îşi justifică măsura pornind vîrtos cu ditai dezacordurile în cascadă:

"Publicul-ţintă la aceste emisiuni sînt din generaţia copiilor neformate..."

Gă-hăăă! Bine că e el formate... Cine are răbdare să asculte pînă la capăt cine ştie ce perle mai pescuieşte... Eu unul n-am răbdat. Mai bine îl ascult pe Răducioiu!

Consumatorii de cultură - înşelaţi de mici


(c) Silviu Gheţie

Această pungă de acum un an mi-a revenit în minte după ce am citit (şi comentat) fingerprint-ul despre "Capra cu trei iezi" dramatizată la Ţăndărică.
Am promis că o să revin cu noi reflecţii despre Capra... lui Creangă şi o s-o fac. Deocamdată despre diversele produse culturale destinate copiilor (inclusiv teatru):

E cultural! E educaţional!! E ţeapă!!!

Copiii au lumea lor de vis. Deci sunt uşor de amăgit. Parinţii au mereu treabă. Deci sunt uşor de prostit.

Poţi avea 50% profit vânzând jumătatea la preţ de întreg. Şi iţi poţi etala ciupeala ca pe un bonus preţios!

Faci cărţi pentru copii. Tipografia colorează foile doar pe-o parte. În cartea legată, desenele necolorate le repetă pe cele colorate din pagina de alături. Dedesubt povestea curge cu literă puchineaţă, independent de ilustraţia parţial color: Creangă, Grimm, Perrault... - clasici care nu cer drepturi!
Poţi să nu plateşti nici grafica! Desenul mai ingineresc al tehnoredactorului poate fi împănat cu clipart-uri gratis (acele şabloane grafice uşor prelucrabile care apar în orice afiş de şaormărie). Şi astfel - gata cărticica de citit, povestit şi colorat! Educativ-stimulativ-creativ! De fapt, o ţeapă.
Faci casete şi CD-uri cu cântece pentru copii. Variantele întregi se pun pe faţa A (prima jumătate a discului). Faţa B pasămite “conţine negativele pieselor”! (Wow!) Adică, pe româneşte, aceleaşi cântece reluate fără voce! Muzica descărnată de melodie, lasată numai ritm şi armonie. În studio e simplu: un clic îţi blochează pista pe care s-a tras vocea. Cu costurile unui album poţi trage două! Copiii sunt chipurile încurajaţi să înveţe “piesa” cântând “cu negativul” şi astfel să devină şi ei “mici vedete”...
Faci teatru pentru copii. La stabilimentul de profil din buricul târgului piesele sunt diluate cu improvizaţii cabotine, cu glumiţe “adulte”, aşa, ca pentru părinţii plictisiţi... Copiii se bucură oricum, în lumea lor de vis. Iar părinţii mai bifează o acţiune culturală.

14 septembrie 2006

Cristian Ghinea denunţă Cîntarea Europei


(c) Vlad Nancă

... în Cotidianul de azi.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=6990&art=17573&cHash=cb059b8c98

Vă veţi distra cu comentariul cîntecului (găsiţi şi linkul mai jos, mie mi-l trimisese Mircea Vasilescu de ieri; şi se referă la o manifestare de acum hăt! 4 luni). Dar cum punctul forte al lui Cristi Ghinea e analiza politică, iată ce puteţi citi la concluzie:

Recent, oficialii Comisiei si ai Parlamentului s-au gindit ca e nevoie de mai multe festivaluri si produse artistice despre Europa. Niste parlamentari cehi si polonezi au strimbat din nas: le amintea de comunism si de slava Partidului, temeinic organizata si serios mimata. Noi nu avem retineri, am inceput de bunavoie. Invatam de toate de la tine…

13 septembrie 2006

Protejăm animale şi sacrificăm vînători


(c) Silviu Gheţie

În Occident, o formă străveche de spectacol circens este de multă vreme descurajată: dresura de animale. Manejurile au dispărut de zeci de ani. Mai nou se pregătesc să intre în istorie şi bicele cu fundă, şeile cu panaş şi cercurile inflamabile. Cică animalele-vedete de circ ar fi rău tratate, torturate, lezate în demnitatea proprie etc. Se recunosc aici aceleaşi principii ale corectitudinii politice extinse la necuvîntătoare, care interzice ecarisajul cîinilor ca odinioară, iar din 2007 ne vor obliga să tăiem vitele europeneşte, prin "asomare" (sub anesteziere, prin împuşcare sau, cine ştie, cu lovitură ninja între ochi...) şi care îi ameninţă deja pe proprietarii de atelaje cu negarea dreptului de a-şi mîna cabalinele sau bovinele din dotare. De cînd nu mai există pe lume clasă muncitoare ca pe vremea lui Marx, protecţionismul stîngist şi-a găsit o nouă ţintă: clasa defavorizată e azi ditai regnul animal.
Există şi consecinţe pe placul turmelor de homo sapiens: grădini zoologice fără gratii, adaptate biotopurilor de baştină ale locatarilor; acvarii de dimensiunea bălţilor... Dar există şi măsuri mai puţin plăcute pentru bipezii vorbitori, cum ar fi protejarea urşilor înfometaţi sau (pentru vicioşii pariurilor) interzicerea luptelor de cocoşi, cîini şi în perspectivă a curselor de cai, ogari, struţi şi melci.
Viaţa, cariera şi sfîrşitul violent ale lui Steve Irwin, "vînătorul de crocodili", se înscriu emblematic în lunga epopee a îmblînzirii reciproce dintre om şi animal, dintre om şi natură/lume (apprivoisage-ul lui Saint-Exupéry), care se suprapune practic istoriei. Circul video al lui Steve Irwin era unul care chipurile respecta animalele. Ceea ce se definea ca un circ ecologic, ecosistemic şi animal-friendly s-a revelat un circ al monştrilor noştri interiori. Groapa cu amfibii a acestui gladiator modern ne-a zugrăvit epoca şi ne-a caricaturizat moravurile. Noi am asmuţit crocodilii, spune Iulian Comanescu într-un excelent articol care ne arată încă o dată cine scrie adevărata cronică tv la Evenimentul Zilei.
Iar cînd setea de sînge ne-o mascăm cu pudori politicianist corecte, umbra capetelor de rinocer ni se vădeşte pe perete.

12 septembrie 2006

Trei vîrste ale receptării lui Eminescu


(c) Silviu Gheţie

În această pungă de plastic de acum trei săptămîni am rezumat, pentru cititorii de B-24-FUN, reacţiile diverse (şi pe alocuri divergente) pe care primul concurs Scornelius ("Pune-l pe Eminescu la produs") le-a stîrnit în rîndul literaţilor români din diferite generaţii. Cele trei răspunsuri, emblematice şi schematizabile, reprezintă exponenţial trei vîrste ale receptării lui Eminescu; şi ale atitudinii faţă de brand-ul/ emblema/ fantasma "Eminescu".

O centrare, o extensie şi o camuflare

Trei puncte de vedere asupra lui Eminescu în post-tranziţie

Aşa cum englezii au numit o mulinetă Shakespeare, italienii - un ulei de măsline Dante; aşa cum au nemţii un lichior Goethe şi franţujii celebrul Chateaubriand în sînge; la fel am putea avea şi noi, românii, un produs Eminescu. Care ar putea fi acesta? mi-am întrebat compatrioţii pe LiterNet, într-un concurs numit „Câştigă cu Scornelius”. Nu zic ce a ieşit (în afară de un neaşteptat scandal mediatic). Premiile sunt pe site şi premiile în cărţi sunt pe drum spre câştigători.
Oamenii de litere au participat non-profit. Am pus deoparte răspunsurile a trei dintre ei: 3 vîrste diferite, 3 viziuni (aproape) divergente, 3 receptări ale „brandului” Eminescu grupate într-o interesantă constelaţie.
Iulian Comanescu, congenerul meu (under 40), vrea să îl branduiască cu Eminescu pe Eminescu însuşi. “Sună cât se poate de plicticos, dar Eminescu (...) n-a fost gândit ca produs. Nici dracu' nu se gândeşte cum ar putea vinde Eminescu, recupera Eminescu, actualiza Eminescu... Dacă n-ar fi ce este, Eminescu ar rămâne un fel de untură de peşte pentru şcolari.”
George Pruteanu, din generaţia părinţilor, absolutizează într-atît faima Poetului, încît i-ar vedea numele inscripţionat şi pe opera celorlalţi autori (!), atunci cînd propune ca "Eminescu" să fie o gamă de “învelitori elegante pentru cărţi"...
Cristi Neagoe, la 20 şi un pic, propune dimpotrivă să-i pitească numele sub pseudonim, ca să stimuleze interesul publicului. O satiră a consumismului, dar care induce reflecţii: „Vă e clar de ce sub pseudonim, vă e clar că [ediţia] va trebui promovată rapid şi cu mult power, până nu se trezeşte vreun critic deştept să strice duma... Am vinde o sută de mii de exemplare pe puţin.”

11 septembrie 2006

Mioriţa manga

Propunere senzaţională de Mioriţa Remix la concursul lui Scornelius:
Mioriţa Manga!
... cu final complet zanga!!!

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3793

Redau un fragment, aşa, de sample:

Din păcate nu pot dezvălui (încă) numele artistului, pentru că e încă în concurs.
Neobişnuit, mai ales că asta cu Mioriţa era o probă dedicată mai puţin desenatorilor şi mai mult "scribilor".

Vezi-l (dacă n-ai făcut-o deja) şi pe acest Queneau al Bistriţei care a trimis o Mioriţă neologistică de rîzi isteric:

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3769

Asta nu înseamnă ca voi ceilalţi, prieteni, să vă inhibaţi.
Vă invit să participaţi, că săptămîna asta aş vrea sa trag linie.
Care vă ştiţi vedete culturale, puteţi devia de la regulament:

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3740

Vă voi acorda un spaţiu aparte, cum a fost şi în cazul lui "Eminescu la produs".
Curaj. Mulţumiri. Succes.

8 septembrie 2006

În Dilemateca laud Blazarea


Simona Sora m-a onorat cu invitaţia de a scrie o cronică de carte în ultima Dilematecă. Cînd unul dintre cei mai influenţi critici literari îl pune pe un copywriter să scrie, cum ar veni, un copy pentru un produs literar de îndelung consum, ce face acesta din urmă? Întreabă care-i clientul, care-i target-ul, care-i poziţionarea... E ceea ce am făcut şi eu. Doar că Simona m-a liniştit: urma să scriu "la liber", despre ce carte aveam eu chef...

Aşa că am ales romanul Blazare de Petre Barbu, apărut anul trecut.
Pentru cine nu ştie, Petre Barbu e unul dintre cei mai tari analişti de media şi publicitate de la noi.

Deci avem aşa: un critic literar îl îndeamnă pe un scriitor de reclame să scrie despre literatura scrisă de un critic de reclame. Demenţă, huh?
Citiţi toată Dilemateca nr. 4, care are şi lucruri mai normale...

Adrian Năstase îşi face blog


badorgood

... relatează sursele credibile ale lui Iulian Comanescu.
Prevăd că o să prindă gust şi o să-şi tragă 4. Pe puţin.
Uite aşa se extinde rogosfera...

UPDATE 22 iunie 2007.
Pînă la urmă s-a întîmplat. Năstase şi-a lansat blogul de mult anunţat, nasatase.wordpress.com. Omul a renunţat să mai fie arogant... dar continuă să o dea totuşi destul de... nasty.
Cu adevărat senzaţională este însă consecinţa: bombonel.worpress.com, clona parodică a blogului oficial, plină aluzii... şi mai nasty... la zvonitele înclinaţii gay ale politicianului, care au intrat deja în folclor...
Ce va face Năstase în atari condiţii? Recomandarea mea - aici, între comment-urile exhaustivului articol al lui Comanescu.

7 septembrie 2006

Vinerea asta vă luaţi Dilema cea nouă, da?





... ca să citiţi pe hîrtie micul omagiu pe care i-l aduc unui geniu al animaţiei, neînţeles îndeajuns la vremea lui.
E vorba de Tex Avery, cel care primeşte zilele astea un tribut de la Pixar-Disney, în al lor Cars (oho... pregătiţi-vă de forumuri grele apropo de dublajul în română impus de producători...);

...dar care Tex Avery suportă de ceva vreme şi un bîzîitor ultraj postum de la o firmă de insecticide care îi copiază gîzele de la Raaaid!!!


Restul vă las să descoperiţi vineri, ca nu cumva să fiu bănuit de terorism...

6 septembrie 2006

Despre bloguri cu Cătălin Sturza @ Cultura


(c) Getty

http://www.revistacultura.ro/articol.php?rezultat=198

Se cheamă "Roblogomania sau despre mania blogurilor în România" şi este un dosar-anchetă mai serios decît obişnuitele articolaşe de "umplut pagina culturală" cu care ne-au obişnuit publicaţiile româneşti. Firesc, dacă te gîndeşti că l-a coordonat Cătălin Sturza, un observator dedicat al domeniului.
Pentru ancheta care îi însoţeşte analiza, Cătălin mi-a făcut onoarea să îmi ceară şi mie opinia, alături de ale unor "blogger-i veterani, [...] scriitori, universitari şi teoreticieni de o înaltă ţinută internautică": Iulian Băicuş, Adrian Otoiu, Lucian Popescu, Sorin Adam Matei, Lucia Simona Dinescu, Carmen Holotescu, Florin Lăzărescu, Radu Ionescu şi Cristi Neagoe.
Răspunsuri excelente, care mă fac să mă ruşinez că "nu m-am concentrat şi eu mai mult"...
Ca să ţin totuşi fruntea sus, redau pasajul în care comentez "Notele berlineze" ale lui Andrei Pleşu, articol cu care Dilematicul şi-a cam ridicat blogosfera în cap...

Informaţia e mai liberă pe Internet, e mai greu de controlat, e mai proteică. Uitaţi-vă la China: cenzura de stat abia-abia mai reuşeşte să ţină în frîu democratizarea informaţiei. În România, în care libertatea presei e pusă tot mai mult în discuţie de polarizarea marilor trusturi, iniţiativele particulare legate de Internet fac zi de zi mici revoluţii în domeniul informării publicului, al democratizării, al restaurării civismului. Mulţi bloggeri au fost nedumeriţi, unii chiar revoltaţi, de Notele berlineze ale lui Andrei Pleşu dintr-o Dilemă... nu mai veche de vara asta, în care domnia-sa, citînd dintr-un gînditor neamţ stîngizant, dezvolta teoria conform căreia blogurile şi celelalte forme de interacţiune online ajung să formeze o reţea teroristă... Domnul Pleşu, care are multă influenţă, se ocupa acolo de nişte rafinateţuri occidentale, vag insidioase şi greu sesizabile, de care noi sîntem încă departe, în ţara cu un număr crescînd de ziarişti bătuţi şi ameninţaţi pe an. Ar fi nevoie poate ca altcineva, la fel de credibil şi de influent, să explice lucrurile fundamentale, mai urgente şi mai concrete. Ar trebui spus că Internetul ne dă posibilitatea de a alege; că, spre deosebire de tirania sursei unice (sau a surselor limitate şi controlate) de informare, care te oprimă prin mesaje ale puterii discreţionare, Internetul îţi furnizează ţie, om liber, posibilitatea de a te informa, de a te forma ca membru al cetăţii; cu alte cuvinte, îţi furnizează ţie puterea.