Mona mea

Am cunoscut-o pe Mona Muscă în 1992, pe cînd încă nu intrase în politică. Am petrecut împreună o coadă straşnică la Consulatul Austriei din strada Salcîmilor, pentru vize. Trei sau patru ore de înghesuială printre oameni disperaţi, veniţi din toată ţara, au trecut pentru mine în modul cel mai agreabil, alături de această fermecătoare doamnă, a cărei cordalitate se împletea cu eleganţa, a cărei erudiţie se contopea în simplitate, în modestie. Odată sfîrşit degradantul ritual al obţinerii vizelor, ne-a părut parcă rău amîndurora că trebuie să ne despărţim. Oftam amîndoi, ne trăgeam sufletul după cele cîteva ore de haz din necaz, de causerie, de rîs sincer, fără oprelişti, trăite alături tocmai acolo, în acel pol al umilinţelor româneşti.
Ne-am reîntîlnit, ca să îmi dea o carte de care aveam nevoie la un examen. Am cunoscut-o pe fiică-sa, care a fost colega lui Zoltan şi eleva lui Iaru. Am revăzut-o apoi tot mai rar pe Mona Muscă. În ultimii ani, de cînd s-a făcut "demnităreasă", am ezitat să o întîlnesc, cu gîndul să o menajez: îmi închipuiam că de abia răsuflă de atîţia petenţi, solicitanţi, vînători de favoruri...
Nu mă bucur deloc cînd mi se spune azi, cu o flaterie glumeaţă, că "am dat-o profetic" în textul cîntecului "Adio Mona" al Sarmalelor Reci. Mă bucur totuşi la gîndul că acum o pot revedea pe Doamna Profesoară fără să mă bănuiască de vreun interes, de vreo "lăcrămaţie". Poate că între noi va exista o stînjeneală... Poate că nu ne vom mai putea privi în ochi cu atîta deschidere ca atunci, în '92, cînd făceam haz de necaz la ghişeul Occidentului.
Atunci, cînd încă nu era persoană publică, puţini i-ar fi reproşat trecutul "problematic". Eu unul în nici un caz. Dacă aş reîntîlni-o azi, după atîta timp, aş evoca orele acelea de coadă, cînd ne-am susţinut unul altuia moralul; i-aş mulţumi pentru cartea care m-a ajutat să trec examenul. Pentru ce a făcut înainte nu o pot acuza cu titlu personal. Pot cel mult să rîd binevoitor de ce a făcut între timp...

P.S. Wow: Boariu mă pune în paralel cu Vînătorul de Lichele, fără îndoială cel mai citit editorialist al zilei. Comentariul pe care i l-am lăsat dedesubt e bineînţeles ironic.