Consumatorii de cultură - înşelaţi de mici

(c) Silviu Gheţie

Această pungă de acum un an mi-a revenit în minte după ce am citit (şi comentat) fingerprint-ul despre "Capra cu trei iezi" dramatizată la Ţăndărică.
Am promis că o să revin cu noi reflecţii despre Capra... lui Creangă şi o s-o fac. Deocamdată despre diversele produse culturale destinate copiilor (inclusiv teatru):

E cultural! E educaţional!! E ţeapă!!!

Copiii au lumea lor de vis. Deci sunt uşor de amăgit. Parinţii au mereu treabă. Deci sunt uşor de prostit.

Poţi avea 50% profit vânzând jumătatea la preţ de întreg. Şi iţi poţi etala ciupeala ca pe un bonus preţios!
Faci cărţi pentru copii. Tipografia colorează foile doar pe-o parte. În cartea legată, desenele necolorate le repetă pe cele colorate din pagina de alături. Dedesubt povestea curge cu literă puchineaţă, independent de ilustraţia parţial color: Creangă, Grimm, Perrault... - clasici care nu cer drepturi!
Poţi să nu plateşti nici grafica! Desenul mai ingineresc al tehnoredactorului poate fi împănat cu clipart-uri gratis (acele şabloane grafice uşor prelucrabile care apar în orice afiş de şaormărie). Şi astfel - gata cărticica de citit, povestit şi colorat! Educativ-stimulativ-creativ! De fapt, o ţeapă.
Faci casete şi CD-uri cu cântece pentru copii. Variantele întregi se pun pe faţa A (prima jumătate a discului). Faţa B pasămite “conţine negativele pieselor”! (Wow!) Adică, pe româneşte, aceleaşi cântece reluate fără voce! Muzica descărnată de melodie, lasată numai ritm şi armonie. În studio e simplu: un clic îţi blochează pista pe care s-a tras vocea. Cu costurile unui album poţi trage două! Copiii sunt chipurile încurajaţi să înveţe “piesa” cântând “cu negativul” şi astfel să devină şi ei “mici vedete”...
Faci teatru pentru copii. La stabilimentul de profil din buricul târgului piesele sunt diluate cu improvizaţii cabotine, cu glumiţe “adulte”, aşa, ca pentru părinţii plictisiţi... Copiii se bucură oricum, în lumea lor de vis. Iar părinţii mai bifează o acţiune culturală.