Protejăm animale şi sacrificăm vînători

(c) Silviu Gheţie

În Occident, o formă străveche de spectacol circens este de multă vreme descurajată: dresura de animale. Manejurile au dispărut de zeci de ani. Mai nou se pregătesc să intre în istorie şi bicele cu fundă, şeile cu panaş şi cercurile inflamabile. Cică animalele-vedete de circ ar fi rău tratate, torturate, lezate în demnitatea proprie etc. Se recunosc aici aceleaşi principii ale corectitudinii politice extinse la necuvîntătoare, care interzice ecarisajul cîinilor ca odinioară, iar din 2007 ne vor obliga să tăiem vitele europeneşte, prin "asomare" (sub anesteziere, prin împuşcare sau, cine ştie, cu lovitură ninja între ochi...) şi care îi ameninţă deja pe proprietarii de atelaje cu negarea dreptului de a-şi mîna cabalinele sau bovinele din dotare. De cînd nu mai există pe lume clasă muncitoare ca pe vremea lui Marx, protecţionismul stîngist şi-a găsit o nouă ţintă: clasa defavorizată e azi ditai regnul animal.
Există şi consecinţe pe placul turmelor de homo sapiens: grădini zoologice fără gratii, adaptate biotopurilor de baştină ale locatarilor; acvarii de dimensiunea bălţilor... Dar există şi măsuri mai puţin plăcute pentru bipezii vorbitori, cum ar fi protejarea urşilor înfometaţi sau (pentru vicioşii pariurilor) interzicerea luptelor de cocoşi, cîini şi în perspectivă a curselor de cai, ogari, struţi şi melci.
Viaţa, cariera şi sfîrşitul violent ale lui Steve Irwin, "vînătorul de crocodili", se înscriu emblematic în lunga epopee a îmblînzirii reciproce dintre om şi animal, dintre om şi natură/lume (apprivoisage-ul lui Saint-Exupéry), care se suprapune practic istoriei. Circul video al lui Steve Irwin era unul care chipurile respecta animalele. Ceea ce se definea ca un circ ecologic, ecosistemic şi animal-friendly s-a revelat un circ al monştrilor noştri interiori. Groapa cu amfibii a acestui gladiator modern ne-a zugrăvit epoca şi ne-a caricaturizat moravurile. Noi am asmuţit crocodilii, spune Iulian Comanescu într-un excelent articol care ne arată încă o dată cine scrie adevărata cronică tv la Evenimentul Zilei.
Iar cînd setea de sînge ne-o mascăm cu pudori politicianist corecte, umbra capetelor de rinocer ni se vădeşte pe perete.