Trei vîrste ale receptării lui Eminescu

(c) Silviu Gheţie

În această pungă de plastic de acum trei săptămîni am rezumat, pentru cititorii de B-24-FUN, reacţiile diverse (şi pe alocuri divergente) pe care primul concurs Scornelius ("Pune-l pe Eminescu la produs") le-a stîrnit în rîndul literaţilor români din diferite generaţii. Cele trei răspunsuri, emblematice şi schematizabile, reprezintă exponenţial trei vîrste ale receptării lui Eminescu; şi ale atitudinii faţă de brand-ul/ emblema/ fantasma "Eminescu".

O centrare, o extensie şi o camuflare

Trei puncte de vedere asupra lui Eminescu în post-tranziţie

Aşa cum englezii au numit o mulinetă Shakespeare, italienii - un ulei de măsline Dante; aşa cum au nemţii un lichior Goethe şi franţujii celebrul Chateaubriand în sînge; la fel am putea avea şi noi, românii, un produs Eminescu. Care ar putea fi acesta? mi-am întrebat compatrioţii pe LiterNet, într-un concurs numit „Câştigă cu Scornelius”. Nu zic ce a ieşit (în afară de un neaşteptat scandal mediatic). Premiile sunt pe site şi premiile în cărţi sunt pe drum spre câştigători.
Oamenii de litere au participat non-profit. Am pus deoparte răspunsurile a trei dintre ei: 3 vîrste diferite, 3 viziuni (aproape) divergente, 3 receptări ale „brandului” Eminescu grupate într-o interesantă constelaţie.
Iulian Comanescu, congenerul meu (under 40), vrea să îl branduiască cu Eminescu pe Eminescu însuşi. “Sună cât se poate de plicticos, dar Eminescu (...) n-a fost gândit ca produs. Nici dracu' nu se gândeşte cum ar putea vinde Eminescu, recupera Eminescu, actualiza Eminescu... Dacă n-ar fi ce este, Eminescu ar rămâne un fel de untură de peşte pentru şcolari.”
George Pruteanu, din generaţia părinţilor, absolutizează într-atît faima Poetului, încît i-ar vedea numele inscripţionat şi pe opera celorlalţi autori (!), atunci cînd propune ca "Eminescu" să fie o gamă de “învelitori elegante pentru cărţi"...
Cristi Neagoe, la 20 şi un pic, propune dimpotrivă să-i pitească numele sub pseudonim, ca să stimuleze interesul publicului. O satiră a consumismului, dar care induce reflecţii: „Vă e clar de ce sub pseudonim, vă e clar că [ediţia] va trebui promovată rapid şi cu mult power, până nu se trezeşte vreun critic deştept să strice duma... Am vinde o sută de mii de exemplare pe puţin.”