textier: Trei vîrste ale receptării lui Eminescu

12 septembrie 2006

Trei vîrste ale receptării lui Eminescu


(c) Silviu Gheţie

În această pungă de plastic de acum trei săptămîni am rezumat, pentru cititorii de B-24-FUN, reacţiile diverse (şi pe alocuri divergente) pe care primul concurs Scornelius ("Pune-l pe Eminescu la produs") le-a stîrnit în rîndul literaţilor români din diferite generaţii. Cele trei răspunsuri, emblematice şi schematizabile, reprezintă exponenţial trei vîrste ale receptării lui Eminescu; şi ale atitudinii faţă de brand-ul/ emblema/ fantasma "Eminescu".

O centrare, o extensie şi o camuflare

Trei puncte de vedere asupra lui Eminescu în post-tranziţie

Aşa cum englezii au numit o mulinetă Shakespeare, italienii - un ulei de măsline Dante; aşa cum au nemţii un lichior Goethe şi franţujii celebrul Chateaubriand în sînge; la fel am putea avea şi noi, românii, un produs Eminescu. Care ar putea fi acesta? mi-am întrebat compatrioţii pe LiterNet, într-un concurs numit „Câştigă cu Scornelius”. Nu zic ce a ieşit (în afară de un neaşteptat scandal mediatic). Premiile sunt pe site şi premiile în cărţi sunt pe drum spre câştigători.
Oamenii de litere au participat non-profit. Am pus deoparte răspunsurile a trei dintre ei: 3 vîrste diferite, 3 viziuni (aproape) divergente, 3 receptări ale „brandului” Eminescu grupate într-o interesantă constelaţie.
Iulian Comanescu, congenerul meu (under 40), vrea să îl branduiască cu Eminescu pe Eminescu însuşi. “Sună cât se poate de plicticos, dar Eminescu (...) n-a fost gândit ca produs. Nici dracu' nu se gândeşte cum ar putea vinde Eminescu, recupera Eminescu, actualiza Eminescu... Dacă n-ar fi ce este, Eminescu ar rămâne un fel de untură de peşte pentru şcolari.”
George Pruteanu, din generaţia părinţilor, absolutizează într-atît faima Poetului, încît i-ar vedea numele inscripţionat şi pe opera celorlalţi autori (!), atunci cînd propune ca "Eminescu" să fie o gamă de “învelitori elegante pentru cărţi"...
Cristi Neagoe, la 20 şi un pic, propune dimpotrivă să-i pitească numele sub pseudonim, ca să stimuleze interesul publicului. O satiră a consumismului, dar care induce reflecţii: „Vă e clar de ce sub pseudonim, vă e clar că [ediţia] va trebui promovată rapid şi cu mult power, până nu se trezeşte vreun critic deştept să strice duma... Am vinde o sută de mii de exemplare pe puţin.”