Sa boicotam francofonia LOR
Sintem bucuresteni. Sintem – unii mai mult, altii mai putin - francofoni. "De la pasopt incoace", vorbim cu merci, mon cher, madame, bonjour si bonsoir. Unii dintre noi zic ordinator la computer si pronunta suspense cu a nazalizat.
Fiecare zi este pentru noi, in felul nostru personal, o zi a francofoniei; o zi a francofiliei. Intre Arcul de Trumf si Parcul Tineretului, ne miscam intr-un oras cu arhitectura si bulevarde à la parisienne. Deseori purtam in geanta sau in buzunar vreo carte sau revista in franceza. Mergem cu o masina frantuzeasca sau franco-romana (macar ca ni se intimpla sa mai luam taxiul). Si chiar daca nu, tot stim ce-s alea marche-arrière si ralenti; si ii sintem recunoscatori inginerului Cardan pentru celebrul lui ax. Dimineata ascultam jurnalul RFI si aflam de la Mircea Iorgulescu vremea de la Paris, inainte sa vedem pe fereastra quel temps il fait chez nous. Seara dam pe Mezzo sau pe TV5. Ne plac croasantii si baghetele. Nu ne luam cremsnit, ci mille-feuilles... Pindim filmele de la Elvira Popescu si, din cind in cind, trecem pragul Institutului de alaturi. Ne plac Bizet si Ravel. Django Reinhardt si Vladimir Cosma. Jacques Brel si Rita Mitsouko. Pentru noi, Louis de Funès e cel mai mare comic si Jean Reno ii bate oricind pe toti.
Dar... hélas! Asupra acestui oras binecuvintat de liberté se exercita presiuni teribile din partea unor francofonFi care ni se pretind stapini. Ne-au impus reguli impilatoare, ne-au pus baraje si ingradiri. Ne-au intors traiul cotidian pe dos. Ne-au adus brouhaha-ua in cartezianismul nostru cotidian. Si ne ameninta cu paralizia cvasi-totala. Asta pentru ca ei sa intilneasca sefi de trib si dictatori antropofagi, cu care sa vorbeasca despre (culmea sommet-ului!) noile tehnologii in invatamint! Intr-un Bucuresti cu scoli nefunctionale si dascali platiti sub orice nivel al demnitatii, niste Chiritoaie grobiene isi dau rendez-vous cu alde musiu Charles pe banii, nervii, si umilinta noastra, ale simplilor francofoni cotidieni.
La contraatac, cetateni! Sa ii boicotam pe asupritorii care s-au prevalat de cutumele noastre culturale francofone si francofile, ca pretext pentru a ne viola libertatea si demnitatea de cetateni. In mod expres in acele zile (25-29 septembrie), proclamate ale francofoniei de catre acesti jalnici graseiatori de parada, sa ne schimbam obiceiurile. S-o dam pe nemteste, ca brasovenii si sibienii. Sa trecem pe engleza, ca toata lumea globish in care traim, inclusiv tinerii din Hexagon care i-au dat cu tifla lui alde Toubon. Sa mutam radiourile pe BBC sau Deutshe Welle. Sa citim Time-ul sau Newsweek-ul. Sa ascultam numai compozitori nemti si jazz american. Sa trecem pe la Schiller si pe la British Council. Sa mergem la Multiplex si sa preferam filmele americane.
Macar intre 25 si 29 septembrie, sa tinem post la francofonie. Sa ne abtinem de la chateaubriand si cordon bleu. Sa mincam pui Sanhai si risotto alla milanese. Sa le aratam ca nu ne pot intina, cu demagogia lor scelerata, ce avem mai scump, mai intim si mai profund bucarestois: francofonia NOASTRA.
Fiecare zi este pentru noi, in felul nostru personal, o zi a francofoniei; o zi a francofiliei. Intre Arcul de Trumf si Parcul Tineretului, ne miscam intr-un oras cu arhitectura si bulevarde à la parisienne. Deseori purtam in geanta sau in buzunar vreo carte sau revista in franceza. Mergem cu o masina frantuzeasca sau franco-romana (macar ca ni se intimpla sa mai luam taxiul). Si chiar daca nu, tot stim ce-s alea marche-arrière si ralenti; si ii sintem recunoscatori inginerului Cardan pentru celebrul lui ax. Dimineata ascultam jurnalul RFI si aflam de la Mircea Iorgulescu vremea de la Paris, inainte sa vedem pe fereastra quel temps il fait chez nous. Seara dam pe Mezzo sau pe TV5. Ne plac croasantii si baghetele. Nu ne luam cremsnit, ci mille-feuilles... Pindim filmele de la Elvira Popescu si, din cind in cind, trecem pragul Institutului de alaturi. Ne plac Bizet si Ravel. Django Reinhardt si Vladimir Cosma. Jacques Brel si Rita Mitsouko. Pentru noi, Louis de Funès e cel mai mare comic si Jean Reno ii bate oricind pe toti.
Dar... hélas! Asupra acestui oras binecuvintat de liberté se exercita presiuni teribile din partea unor francofonFi care ni se pretind stapini. Ne-au impus reguli impilatoare, ne-au pus baraje si ingradiri. Ne-au intors traiul cotidian pe dos. Ne-au adus brouhaha-ua in cartezianismul nostru cotidian. Si ne ameninta cu paralizia cvasi-totala. Asta pentru ca ei sa intilneasca sefi de trib si dictatori antropofagi, cu care sa vorbeasca despre (culmea sommet-ului!) noile tehnologii in invatamint! Intr-un Bucuresti cu scoli nefunctionale si dascali platiti sub orice nivel al demnitatii, niste Chiritoaie grobiene isi dau rendez-vous cu alde musiu Charles pe banii, nervii, si umilinta noastra, ale simplilor francofoni cotidieni.
La contraatac, cetateni! Sa ii boicotam pe asupritorii care s-au prevalat de cutumele noastre culturale francofone si francofile, ca pretext pentru a ne viola libertatea si demnitatea de cetateni. In mod expres in acele zile (25-29 septembrie), proclamate ale francofoniei de catre acesti jalnici graseiatori de parada, sa ne schimbam obiceiurile. S-o dam pe nemteste, ca brasovenii si sibienii. Sa trecem pe engleza, ca toata lumea globish in care traim, inclusiv tinerii din Hexagon care i-au dat cu tifla lui alde Toubon. Sa mutam radiourile pe BBC sau Deutshe Welle. Sa citim Time-ul sau Newsweek-ul. Sa ascultam numai compozitori nemti si jazz american. Sa trecem pe la Schiller si pe la British Council. Sa mergem la Multiplex si sa preferam filmele americane.
Macar intre 25 si 29 septembrie, sa tinem post la francofonie. Sa ne abtinem de la chateaubriand si cordon bleu. Sa mincam pui Sanhai si risotto alla milanese. Sa le aratam ca nu ne pot intina, cu demagogia lor scelerata, ce avem mai scump, mai intim si mai profund bucarestois: francofonia NOASTRA.
posted by textier at 11:56
5 Comments:
Pas mal du tout ;-)
si sa dam mozart la tot cartieru'?:)) dar de ce sa nu ne exploram sufletul slav mai degraba? care ne invata ca slehta (a se citi shlehta) inseamna nobilime, de unde ne dam seama ca am avut mereu probleme cu clasa conducatoare, o sleahta, ce mai. care va face oricum ce vrea cu orasul, cel putin cu aceasta ocazie. si de ce un protest? nu ar insemna ca ne-am raporta prea mult la ei, ceea ce ar fi timp pierdut, o greseala, etc?
corect. era o invitatie la non-actiune, ca no-shopping day, un fel de "zilele fara francofonie". am dat-o vehement, asa, de amorul stilului gavrochesc.
bineinteles ca inteleg reactia ta. sint departe de bucuresti si nu pot sa spun cit ma bucur ca nu ma uit la tv, ca altfel nu scapam stirile si mai toate talk-show-urile. ma uitam si ma enervam, ma uitam si ma enervam, a la Labis. ma intreb daca poti sa ai o viata alternativa in bucuresti... eu sigur nu as putea.
Deutsche Welle zici? :)
Trimiteți un comentariu
<< Home