textier: Un Euro cu E-uri

18 iulie 2008

Un Euro cu E-uri

articol apărut în Playboy la rubrica Advertising Guru

Consumatorul român a mai învăţat o lecţie. Dacă vrei să îţi schimbi televizorul, aşteaptă un campionat mondial sau european. Măcar o olimpiada, ceva!… Atunci e momentul promoţiilor de neratat! E momentul în care se prabuşesc realmente preţurile! E momentul în care plasmele, sistemele video sau megaecranele aflate în ofertă – nici nu mai apucă să zăbovească-n depozit! Oamenii de marketing şi de strategie au o justificare, care de multe ori e copiată apoi ca atare în textul reclamelor: cică toata lumea e înnebunită să vadă meciurile mai bine, să traiască emoţiile competiţiei mai pe viu, mai aproape de senzaţia tribunei - avantaje pe care le asigură tot mai noile generaţii de televizoare, cu mereu mai noile lor tehnologii...
Aşa cum americanul e încurajat la cinema să ronţăie floricele şi să molfăie caramele, microbsitul român din faţa televizorului e încurajat sa bea bere: cel puţin ăsta e obiceiul de consum înfăţişat metodic în spoturi. Fie acasă pe canapea, fie la cîrciumă, sucind capul către televizorul din consolă, neapărat în compania amicilor. Ciocneşte cu ceilalţi la fiecare fază favorabilă şi îndreaptă cu năduf halba spre buze, după fiecare moment de tensiune. Dacă bea sau nu – putem doar bănui: spoturile nu ne-o arată explicit, din pricina reglementărilor care interzic încurajarea consumului de alcool…
Uneori se văd şi personaje feminine pe lîngă el – tinere şi atrăgătoare: atunci e mai rîzăreţ şi bea cola. Ori dintr-aia, ori dintr-ailalta... Şi cu una, şi cu alta are de cîştigat ceva foarte microbistic. Anul ăsta e poate mai puţin rîzăreţ şi mai puţin visător, pentru că premiile sînt de la o vreme mai mici şi instantanee: le afli direct cum desfaci sticla sau răzuieşti un colţ argintiu de hîrtie; fără să mai îndeplineşti străvechiul ritual al colectării de etichete sau dopuri; şi al expedierii acestora în plic la căsuţa numărul… oficiul poştal numărul… În curînd, legea va exclude orice constrîngere a probei de achiziţie. Vom putea participa la promoţii doar tastînd şi clicînd pe internet, fără să dovedim că am cumpărat sau consumat produsul. Promoţiile se vor mai face nu pentru stimularea vînzărilor, ci –europeneşte - pentru creşterea favorabilităţii brand-ului. Dichis, monşer… Cîte turnee finale sau olimpiade vor mai trece pînă atunci? Nu multe – bănuieşte nea Guru.
Ce altceva mai consumă "de campionat" românii din reclame? – Păi... chipsuri! O fac cetăţenii dintr-un cartier întreg, dintr-un stadion întreg, rămaşi subit fără obiectul crănţănelii, atunci cînd tocmai s-a dictat lovitură liberă! Motiv ca meciul să fie întrerupt pentru o aprovizionare scurtă şi… mingea e repusă în teren! Crănţăne arbitrii, ronţăie observatorii federali, troscăie din fălci spectatorii de ambe sexe şi orice vîrstă.
Băuturi carbogazoase, mai mult sau mai puţin alcoolice, şi chipsuri! Cu alte cuvinte, junk food! Iată ce alimente ni se recomandă, printre altele, în asociere cu fotbalul, cu Euro, cu sportul şi mişcarea. Asta pe lîngă lîncezeala de pe canapea în faţa unui televizor nou şi performant… Mai multă propagandă pentru stagnare, lene şi consum hipercaloric! S-ar zice că-i un fel de ispitire căreia trebuie să îi rezistăm ascetic, ca să rămînem în formă atletică şi în dispoziţie olimpică.
Cum coborîm ştacheta vîrstei, cum descoperim un adevărat rezervor de capcane ale lăcomiei: abţibildurile şi albumele cu fotbalişti - mult rîvnite de către băieţei – sînt ataşate ambalajelor cu snacks-uri, dulciuri şi tot felul de alte bombiţe calorice. Un Euro al E-urilor!
E adevarat, cu ocazia campionatului se vînd şi multe mingi, şi mulţi pantofi de sport. Alături de reclamele pentru mărcile de echipament sportiv, devin tot mai prezente şi cele pentru suplimente nutritive, sucuri naturale, cereale integrale… Dar parcă această contraofensivă a sănătăţii nu are atîta savoare, nici atîta forţă, ca reprezentările publicitare ale viciului. Spectacolul sportiv, cel care atrage sponsorizări şi asocieri comerciale super-profitabile, cel care scumpeşte minutul de reclamă TV deopotrivă cu preţul biletului la peluză, - este tot mai mult un fenomen al microbului, al contaminării, al năravului. Şi, în mod logic, pierde tot mai mult legătura cu noţiunea originară de sport, cu idealul agonistic de purificare prin mişcare, de trudire a trupului şi călire a personalităţii, prin antrenament, competiţie şi identificare însufleţită cu un ţel suprem. Azi toate aceste principii pot părea lozinci comuniste; dar ele au stat la temelia (nebănuit de virtuoasă) a babelului sportivo-comercial actual.
Azi din spectacolul fotbalistic ni se arată tot mai mult culisele, dominate de domni sedentari, cu burtă, guşă şi buzunare umflate de valută în numerar. Ni se prezintă tot mai mult meta-jocul puterii, meciul sforăriilor, skendenberg-ul negocierilor. Fotbaliştii sînt etalaţi ca marfă, agăţaţi ca hălcile-n cîrlig, cu preţuri de transfer tot mai ameţitoare şi tot mai efemere. Ţi se strigă să cîştigi, să învingi, să fii campion; dar nu asemeni marcatorului de goluri sau a driblerului de geniu; ci – se subînţelege - asemeni samsarului de talente care acumulează talanţi.
Pe de o parte, galeriile sînt fanatizate să lupte nemijlocit între ele; şi să intervină realmente în joc, bombardînd deopotrivă jucători şi arbitri; lupta e mutată din arenă în gradenă. Pe de altă parte, telespectatorii sînt stîrniţi la pariuri mascate, la loterii disimulate, la vînători disperate de reduceri şi daibogiuri. A spune că sportul s-a degradat nu mai exprimă nimic. Sportul a fost pulverizat.
Special pentru cititorii de Playboy – o privire către frumuseţile feminine care sînt asociate mai nou cu sportul. Cine priveşte atent defilarea acestora în timp poate constata o mutare a atenţiei dinspre frumuseţea armonioasă dar frustă a sportivelor înspre sex-apeealul lenevos şi abundent al fetelor-mascotă din presa de profil; al pinupurilor vorbitoare de la emisiunile sportive; al ţiitoarelor de fotbalişti! Gata cu moda fibrei şi a siluetelor elastice; trăiască ţesutul adipos şi ţinuta de matroană! Iei una la întîmplare şi-i pui o minge-n braţe: vezi trei baloane de piele - la fel de umflate! Toate la rînd! Nu ştii care-i silicon şi care aer comprimat. Sînt noile zeiţe ale sportului, atît de departe de atletele spartane din zorii agonismului; care concurau cot la cot cu bărbaţii, la fel de sumar îmbrăcate ca şi aceştia; şi care întruneau iubirea publicului pentru altceva decît kilul de carne tresăltată…

Etichete: ,

4 Comments:

Anonymous Blogroll-ul tulbure şi blogurile de aur said...

[...]Textier. Pentru că vorbeşte despre advertising şi ştie ce vorbeşte. Profesional vorbind, mereu am ce învăţa de la oameni ca el.[...]

1:50 p.m.  
Anonymous Darius said...

Câţiva oameni mai mult sau mai puţin răutăcioşi ar putea spune că marketingul şi publicitatea sunt de vină pentru felul în care este îmbrăcat sportul mai nou.

Însă eu cred că publicitarii le servesc oamenilor ceea ce-şi doresc. The low hanging fruit. Why bothering convincing people to change their lives, risking to draw up their aversion, when you can give them just what they want?

Adevărata întrebare este până când îşi vor dori rahaturile pe care le vinzi azi?

2:01 p.m.  
Blogger Corina Bordeianu said...

@darius, sper sa nu mai dureze mult si sa trecem la educarea publicului, nu la satisfacerea decompensarilor cauzate de consumerism.

2:57 p.m.  
Anonymous Pescuit said...

Ai perfecta dreptate.
Pacat ca majoritatea populatiei nu are habar de asa ceva si cumpara in astfel de perioade orice nu s-a cumparat pana atunci din cauza calitatii indoielnice.

7:07 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home