textier: Leapşa media: Ghişe-Funar 2.0; o pildă din '92

30 iunie 2008

Leapşa media: Ghişe-Funar 2.0; o pildă din '92

Sub forma unei lepşe, Iulian Comanescu îi cheamă la o discuţie f. serioasă pe unii dintre bloggerii din domeniul media, printre care şi moi...
E vorba de un ameninţător proiect "îmbunătăţit" al Legii Ghişe-Funar (ciudatul addendum la Legea Audiovizualului care cere prezentarea la paritate a ştirilor pozitive şi negative).
Mulţi dintre cei taguiţi de Iulian au luat deja poziţie apropo de absurditatea votată de Senat. Datorită reacţiei prompte a lor (şi a altor reprezentanţi ai zonei media) e de aşteptat ca acest "moţ legislativ" să se împotmolească la Preşedinţie (care trebuie să-l promulge) sau la CNA (care trebuie să-l aplice). Însă presiunea breslei media asupra legiuitorilor se cere continuată: Iulian ştie de la Ghişe himself că ni se pregăteşte o variantă chipurile mai raţională, mai serioasă, puţin arbitrară, a Alineatului Ghiţă-Ghişe, şi anume o Lege împotriva ştirilor morbide, o lege contra "jurnalului de la 5".
Prin ea s-ar veghea principiul protejării bunului-simţ, al sensibilităţii anumitor categorii de public. Sau cel puţin acesta ar fi pretextul (susceptibil demagogic) pentru o nouă îngrădire a liberei exprimări.
E o situaţie nouă, foarte delicată. Personal, ca telespectator şi tătic, sînt uneori dezgustat de scormonirea prin cadavre a realizatorilor de ştiri; de otvizarea şi otrăvirea senzaţionalistă a jurnalelor. Dar, cetăţeneşte vorbind, sînt încredinţat că dezvăluirile trebuie făcute, cu atît mai mult cele mai oribile, mai violente şi mai inumane: tocmai pentru a le combate şi a preveni altele.
Unde e limita dintre ştirea violentă utilă şi ştirea violentă nocivă? Încerc să răspund cu o întîmplare din efemera mea carieră televizuală.
În 1992 am lucrat la SOTI (mini-televiziunea sponsorizată de SUA ca alternativă la monopolul TVR-ist). Am fost coleg cu Esca, Mîndruţă, Răzvan Dumitrescu, Denisa Vlaicu, Cristi Răuţu etc. Ca la o şcoală de TV, făceam cu toţii de toate: şi reportaj, şi editare, şi simplă prezentare (şi pe atunci nu aveam promptere, guys)...
Într-o seară mă întorceam cu taxiul împreună cu un coleg reporter f. entuziast şi f. vădit anticomunist (venit de la un ziar din Craiova parcă). Am oprit în faţa unui taximetrist rănit (bătut de interlopi), pe care l-am încărcat, ca să-l ducem la spital. Colegul meu, excitat de situaţie, se agita mirosind scoop-ul şi chestiona în aşa fel victima, încît mai mult încîlcea problema, ba mai rău îl chinuia pe bietul suferind! Pînă la urmă, gură-mare cum era, reporterache s-a scăpat: "ce bine, ce bine că ne-a ieşit în drum cazul ăsta, acum avem o ştire!" Pe omul care zăcea acolo, lîngă noi, pe banchetă, vorbele acelea l-au lovit mai rău poate decît bîtele mafioţilor.
Ei bine, da: în continuare e plin de "dîn-ăştia" în TV-iuni. Probabil că oltenache ăla e acum vreun redactor-şef de jurnal morbid. (Şi) din cauza lui şi a celor ca el m-am dezgustat atunci de făcut TV. (Şi) din cauza lui şi a celor ca el apar azi reacţii de tipul Ghişe & Funar. (Şi) din cauza lui şi a celor ca ei publicul are motive să le dea dreptate lui Ghişe & Funar...

Etichete:

2 Comments:

Anonymous Darius said...

Sunt multe de discutat pe marginea acestei legi. Am fost chiar tentat să scriu un articol pe subiectul ăsta. Dar m-am descurajat/lenevit; s-au discutat atâtea încât orice vorbă pare de prisos.

Şi totuşi, am să spun câte ceva aici, pentru că mă simt confortabil să comentez pe blogul tău.

În primul rând, ştirile ar trebui să fie de interes general. Ştirile despre ce infracţiuni şi crime a făcut cutare sau cutare rareori pot fi catalogate ca fiind ştiri de interes general.

În al doilea rând, genul ăsta de ştiri, dacă tot se difuzează, ar trebui să fie difuzate după ora 22:00, şi sub altă denumire. "Cronicile morţii" ar fi o idee.

Trecând peste ce ar trebui sau cum ar trebui, ajung la motivaţia ştiriştilor. De ce difuzează televiziunile asemenea ştiri? Din lipsă de subiecte? Pentru că li se par importante? Pentru că generează audienţă?

Oare nu cumva ştirile astea sunt de fapt urmărite de un public larg însetat de sânge şi morbid? Acelaşi public care ne spune mereu că s-a săturat de jurnalul de la ora 5?... Nu ştiu ce să cred. Dacă oamenii ar urî într-adevăr genul acesta de ştiri, nu s-ar mai uita. Iar televiziunile nu s-ar mai obosi. Cel puţin aşa ar fi logic...

2:56 p.m.  
Anonymous Florin Cretescu said...

sunt studii facute pe tema asta de zeci de ani... http://megalit.ro/libria/2008/06/28/stiri-pozitive-negative-impact-social-metode-de-manipulare-folosite-de-mass-media/index.html

dar cine sa le citeasca

7:58 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home