Libidoul, ţintit cu panoul

articol de Florin Dumitrescu, apărut în Playboy, martie 2008, la rubrica Advertising Guru

(c) imagoo

Advertising Guru a gurăit acum cîteva luni despre soarta spoturilor TV mai libertine, mai lipsite de perdea. Ce se întîmplă însă dacă astfel de îndrăzneli apar nu la televizor, ci afară, în aer liber, pe panourile şi afişele care pavoazează cotidian oraşul?
Acum cîţiva ani, mai multe panouri făceau reclamă unei televiziuni de popularizare a ştiinţei: e vorba de una dintre acele teleenciclopedii non-stop, cu voci de englezoi din off. Panourile înfăţişau un cuplu îmbrăţişat, în poziţie tolănită… văzut însă în radiografie: practic, două schelete învelite vag de tendoane şi de contururile semi-ghemuite ale corpurilor, - unul femeiesc dedesubt şi unul bărbătesc deasupra. Dacă priveai mai atent acea poză mare cît un etaj, observai că e vorba de o ditai copulaţia! Da, da: era o developare la raze X a unui instantaneu XXX!
Poza era totuşi inteligent procesată: doar dacă erai adult şi îndeajuns de perspicace (ca să nu zic obsedat), te dumireai într-adevăr “ce fac ăia acolo”. Copiii – căci ei trebuiau feriţi în primul rînd - se speriau direct de aspectul scheletelor şi nici nu se gîndeau să caute detaliul infam, aflat la nivelul celor două bazine acuplate (pe care, chiar dacă l-ar fi dibuit, probabil că nu ar fi ştiut să-l decodifice). Şi apoi nu era o reprezentare explicită a actului sexual: era doar o roentgenogramă a acestuia! Era umbra unor umbre într-o peşteră! (Cinefilii îşi vor fi amintit pesemne de scena antologică din Glissando, în care Ştefan Iordache o manipulează pe juna radioloagă în spatele aparatului, iţindu-i doctorului intrigat o bizară coregrafie erotică a scheletelor.)
Care a fost mai departe povestea panourilor cu amanţi expuşi la raze? Destule voci vehemente, dintre care unele destul de influente, s-au ridicat împotriva insolitei reclame, poate prea îndrăzneaţă pentru un context socio-cultural poate prea tradiţional. Postul TV nu a vrut să îşi pericliteze faima de seriozitate şi obiectivitate ştiinţifică; şi şi-a retras panourile înainte ca scandalul să ia amploare.
Încă mai demult, pe stîlpii din centru au apărut o puzderie de postere înfăţişînd o voluptoasă femeie nudă, în poziţie de lotus, cu un nimb de diagrame ezoterice trasate concentric. Ei da, erau ei, yoghinii! Aşa îşi anunţau un mare eveniment cu intrare liberă pentru care “gregorienii” închiriaseră Sala Palatului! Reacţiile? “Toată lumea cu mîinile în aeeer!” Primii care au sărit atunci au fost oamenii Bisericii, iritaţi, mai mult decît de obscenitatea afişelor, de prozelitismul oblu şi eficient al sectanţilor pipivori.
Expunerea nudităţii şi sugestiile libidinale sunt astăzi interzise cu desăvîrşire în spaţiul public. Panotorii noştri încearcă însă imposibilul… Iar comunicarea aluzivă frizează metafora înaripată…
E cazul temerarului mesaj “Tundem orice fel de păsărică”, lăfăit de astă vară pînă aproape spre iarnă, pe un panou direcţional de pe Mihai Bravu, lîngă intersecţia cu Iancului. Deasupra, pe întinderea albă de carton, se vedeau aliniate pe trei rînduri mai multe păsări din fauna autohtonă, desenate minuţios, ca într-un atlas ornitologic. Era un panou direcţional care făcea reclamă unui salon cosmetic pentru doamne, aflat în stricta apropiere; şi care pesemne intenţiona să-şi promoveze specializarea în epilări inghinale delicate. Să-şi fi rezumat aceşti năstruşnici urmaşi ai lui Figaro campania doar la sezonul bikinilor? Sau să fi fost nevoiţi să se conformeze rigorismului înconjurător? Altminteri de ce să fi schimbat mai pe iarnă sloganul suav metaforic de sub planşa taxonomiei păsăreşti - în mai cuminţelul “Le aranjăm pe toate”!? În această din urmă eventualitate, constrîngerea le va fi venit nu pe cale juridică (n-ai cum să acuzi o zicere atît de echivocă), ci mai degrabă pe calea eticii nescrise a pieţei. Neo-jumulitorii de păsărele vor fi băgat de seamă că onor clientela feminină are anumite reţineri în a calca pragul unui stabiliment care îşi afişează sus şi mare intervenţiile intime pe care i le-a dedicat…
Iar la final să ochim o ţintă mişcătoare. Prin Bucureşti circulă cel puţin o dubiţă inscripţionată cu mutriţa surîzătoare a unui prezervativ, cu sloganul “irefutabilă plăcere”. Incitant, deopotrivă pentru cei care ştiu neologisme, dar şi pentru cei care se bucură de sonoritatea evocatoare a cuvîntului “irefutabil”. Pentru şi mai numeroşii răuvoitori care, neştiind precis ce-i aia, se pot scandaliza despărţind sufixele şi prefixele, onorabilii propagatori de zgîrciuri parfumate au dat o notă explicativă jos, pe flapsuri: “a se consulta DEX-ul”. Şi de această dată e posibil să fi triumfat socoteala din tîrg: dacă totuşi glumiţa i-ar leza pe acei consumatori pudici care – tocmai ei – îşi procură conştiincioşi prezervative?