Concluzia campaniei Mărţişor 2008

SOS Mărţişor
(Vine rândul mucenicilor moldoveneşti)

articol apărut în B-24-FUN

Anul ăsta m-am implicat în cauza salvării Mărţişorului. Inspirat de prietena mea Andressa (.ro), am declarat Mărţişorul pe cale de dispariţie şi i-am îndemnat pe băieţi să ofere - şi pe fete să poarte – mărţişoare, în răspărul tendinţei de a le considera prea desuete, prea lipsite de glanţ urban. Consecinţele uitării - le anunţam catastrofic: ne pierdem tradiţia, ne tocim sensibilitatea... Riscăm să devenim nişte roboţi cu sexe complementare dar cu instincte defecte! Riscăm să devenim - ele frigide şi noi impotenţi! Duminica de 24 februarie mi-a revelat un peisaj post-apocaliptic: pe străzi nu ieşise niciun mărţişorist, în timp ce, la toate posturile de radio (n-am verificat la TV), vorbitorii deplângeau soarta crudă a Dragobetelui, această sublimă sărbătoare uitată, sacrificată pasămite în favoarea imperialistului Valentine's Day. Nu m-am lăsat păcălit: ştiu că Dragobetele nu a depăşit vreodată graniţele unui areal limitat din Oltenia. Dar alerta rămânea valabilă: este ceea ce poate păţi Mărţişorul, care chiar este o sărbătoare de anvergură naţională, dar riscă să devină un vestigiu de muzeu etnologic. La luptă aşadar! Am scris articole în presa online şi offline, am stârnit forumuri comentarii. Ca o concluzie a manifestului SOS Mărţişor, Andressa a declarat: "Mărţişorul trebuie să redevină cool"... şi a adăugat un emoticon ironic. Pentru că totuşi ştim. Ştim că nu poţi să obligi oamenii să nu-şi distrugă singuri tradiţiile. Ştim că oamenii de azi, când îşi atârnă amulete, nu se gândesc la funcţia lor magică, augurală, cât se gândesc la aspectul lor estetic. Ştim că pentru mulţi tineri de azi mărţişorul e Kitsch şi patetic. E la fel de inevitabil ca încălzirea globală. Dar, cât timp mai avem primăveri adevărate...