textier: Adevărul dă reţete de scris lyrics-uri

4 martie 2008

Adevărul dă reţete de scris lyrics-uri

Am participat, la solicitarea lui Dan Boicea, la o anchetă despre "muzică şi texte", care va apărea mîine în Adevărul Literar & Artistic. După cum spuneam şi cu altă ocazie, acesta e genul de "material" care apare periodic în presă, ici şi colo, cînd e penurie de subiecte; sau cînd vreun redactor-şef are un moment de stupoare ascultînd ce dizează ăia pe la radio...
De data asta colegii noştri din presă ţintesc sus: sînt vizate trupele de elită, greii rockului românesc: Iris, Holograf, Cargo, Direcţia 5. E într-adevăr un tabu cultural. Şi era timpul să fie pus în discuţie.
Un semnal a apărut deja de ieri în Adevărul. S-au întocmit liste: una albă, alta neagră. Eu sînt sigur pe cea albă, cu Sarmalele Reci. Dar risc şi lista neagră, cu Direcţia 5: doar că acolo nu deţin exclusivitatea textelor. (Sincer, mi-e un pic teamă.)
Au fost chestionaţi pentru opinii avizate maestrul Şerban Foarţă (care înainte să devină tata neo-manieriştilor, a scris antologicele texte pentru Phoenix), criticul literar Marius Chivu (care e şi foarte branşat la scena rock) şi Andreea Andrei, doamna lyrics-urilor româneşti.
În răspunsul meu, am încercat să fac dau cezarului ce i se cuvine şi am ţinut partea superstarurilor rock (de care am tot rîs la tinereţea mea): am explicat de ce s-a ajuns unde s-a ajuns, aşa, în perspectivă istorică...
Dar o sămînţă de gîlcevă tot s-a agăţat de mine...
După ce mai demult l-am abordat polemic pe senseiul meu Foarţă (pentru o ţandără de aroganţă care i-a scăpat într-un articol de Dilema), azi o voi contra(zice) pe sublima Doamnă Andreea, cu tot respectul. Ori Adevărul i-a trunchiat declaraţia, ori domnia-sa a exagerat dictînd ceva care aduce a reţetă, a formulă de-a gata (ceea ce e inacceptabil dpv artistic), şi anume ideea ca textierul să compună întîi versurile, după care compozitorul să le îmbrace cu muzică:
"[Noi textierii] suntem încorsetaţi. Ar fi mai bine dacă un compozitor ar face melodia după versuri, şi nu invers."
Dragă Doamnă. Fiecare tandem compozitor-textier face cum vrea el. Contează ce iese. În fond, pentru unii artişti, constrîngerile sînt creative!
Nu există reţete în acest domeniu. Ce ar fi ieşit dacă Da Ponte l-ar fi pus pe Mozart să facă muzică pe textele lui compuse dinainte? Pe motiv că prea îl constrînge cu ariile lui geniale?
E drept, în acelaşi secol XVIII, Metastasio compunea mai întîi libretele, pe care le dădea apoi compozitorilor să le facă opere. Dar... cine mai ştie azi o operă de Metastasio? (Nu întreb doar retoric: chiar m-aş bucura ca unii dintre cititorii mei să ştie.)
Mai departe? Scrie mîine în Adevărul Literar & Artistic.

Etichete:

1 Comments:

Blogger Neagrigore said...

textele de la Yes mi se par un exemplu foarte bun de formatie un pic mai pentru elite, care a ajuns sa aiba un succes enorm la publicul larg, fara prea multe farfaslicuri. In special versurile de la Close to the Edge. Greu de egalat. Insa, in Romania, lucrurile sunt mai complicate. Mie mi-au placut versurile de la Armagedonul Celorlalte Cuvinte. Si Mafia lui Holograf, eram mic.

3:59 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home