Săru' mîna, Naşule, prii-ţi-ar Sarmalele!

Aseară, după miezul nopţii, au cîntat Sarmalele la Naşul, pe B1TV. Un cîntec, dar cu zvîcnet: Adrian Băsescu. Publicul din sală era în picioare şi-şi dădea manele, la incitarea lui Zoltan care, tras la patru ace ca un fel de Naşul II, bătea ţonţoroiul într-o mare formă. Chirăieli, aplauze, hohote mari la fiecare asociere neaşteptată de nume de politicieni. Prinzîndu-se în joc, Naşul a încheiat spunînd că el este "Radu Moraru Tucă Turcescu"...

Era o emisiune dintr-acelea filmate la teatru, cu public în sală şi invitaţi pe scenă şi pe primul rînd de staluri (la Tinerimea Română, la Izvor, vizavi de Bulandra). Se discuta despre ultimul film românesc cu subiect politic, pe cale de a fi lansat. Pe scenă, Dorel Vişan, Ştefan Iordache, Mircea Diaconu şi Vali Popescu. Ei în film întruchipau politicieni veroşi. În timpul emisiunii, Zoltan a stat în primul rînd şi a luat cuvîntul o singură dată, pentru a spune că simpatia pe care o răsfrîng actorii asupra personajelor îi face mai umani pînă şi pe politicienii cei mai ticăloşi (efect întîlnit şi la Caragiale, de altfel, care însă nu e cazul să ne amăgească: Caţavencii şi Tipăteştii de atunci n-aveau o faţă mult mai umană, doar că... vorba cîntecului... that's entertainment!)...

Maestrul Vişan s-a declarat fan sarmalist şi a avut cuvinte de laudă pentru activitatea "băieţilor". Aflu de la Emil Viciu (chitaristul) că, după emisiune, le-au venit mari felicitări de la Cozmin Guşă, invitat şi el de rîndu-ntîi, cunoscut ca prieten al actorilor şi cîntăreţilor. Amicul Guşă nici nu ştie prin ce pericol a trecut, cu numele ăsta al lui care rimează cu Bush, să intre şi el în cîntec. Dacă l-am cruţat de data asta, e mai ales fiindcă n-a apucat să şi-o merite (ceea ce îi doresc şi de acum încolo).

De ce e actualizat dintr-o dată un cîntec de acum un an şi ceva, care s-a dovedit atît de incomod la vremea lansării sale? Sînt mediile de astăzi mai favorabile cu acest gen de critică? Merită o analiză...

La capitolul ăsta se cuvine să laud Radio Guerrilla care a fost, la vremea lansării cîntecului, în iarna 2005-2006, canalul principal de difuzare. Cîrcotaşii, cunoscuţi pentru stilul tot mai vătuit al satirei, au tot amînat, au tot ezitat,... pînă cînd cred că au şi uitat. Din cînd în cînd Găinuşă mai dă la radio Ţara te vrea prost, că îi aminteşte de tinereţea lui din Radio Delta.

Noroc cu Naşul care a aflat de cîntec cine ştie de unde şi i-a aprins - se pare - un beculeţ în minte. De obicei Naşul îl cheamă pe Chilian să cînte. În seara asta, Chilian a fost în sală, la cîteva staluri de Zoli al meu, şi şi-a declarat (destul de vehement...) inapetenţa pentru temele politice. Da, dar cît de bine a plesnit-o cu termopanele anul trecut (asta după vilele "paralele" de pe albumul Iubi)! Sînt texte pe care aş fi vrut să le scriu eu. Care eu unul cred că tizul meu cu voce de Baglioni ar avea de ce să fie mai cool...

Oricum, săru' mîna Naşule.

Ehei, o dată am fost şi eu la Naşul. Acum 5-6 ani, în studioul B1 din Victoriei colţ cu Cîmpineanu. A fost interesant şi fertil. Naşul e un personaj atipic şi stimulant. Mi-a pus nişte întrebări pe care, pe moment, le-am considerat stupide. Dar care m-au obsedat multă vreme după aceea şi mi-au rodit mai tîrziu în minte, în mod neaşteptat. Pesemne stupidul eram eu...

Dar despre acest capitol - în alt episod.