Cenotaf Baudrillard apud Rogozanu

Mort acum cîteva zile, Baudrillard e departe de a fi expirat. E ceea ce spune Rogozanu, cînd îl evocă pe socio-filozof, într-un post la care subscriu:

Nu am putut să-i împrumut furia fascinantului filozof. Dar am împrumutat cît m-a dus capul din logica lui ingenioasă. Baudrillard a aplicat interpretarea „tribală” asupra civilizaţiei moderne. Cu rezultate delicioase în linia lui Barthes, dar fără seninătatea acestuia. Pînă la urmă consumatorul modern este după mine o caricatură veselă a aborigenului plecat să caute prada (sau Prada) după semne.
[...]
Citez ceva despre cel mai enervant produs al ultimilor 30 de ani, acel be yourself obositor, bun pentru vînzarea de converşi: „identitatea este un vis de absurditate patetică. Visezi să fii tu însuţi cînd n-ai altceva mai bun de făcut.”

Pe mine personal, primele cărţi ale lui JB (Sistemul obiectelor şi Societatea de consum) m-au marcat ca tînăr universitar cu interese în domeniu şi, apoi, după "răspopire", ca lucrător în sistemul şi structura "de profil".
Pe următoarele - le-am scanat fără aceeaşi răbdare. Le-am considerat sequel-uri încîntător scrise, dar prea baroce. Prea fandosite...
Multă vreme în anii '90 m-au enervat tinerii intelectuali români care-i maimuţăreau criticismul faţă de capitalism, cu aplicaţie la o societate încă tranzitorie, care mai avea încă de asanat anchilozatele "sisteme şi structuri" de semn opus.
Şi pentru că asanarea n-a prea mers, JB devine azi foarte actual în "simulacrul" românesc de capitalism feroce.
Îl pomenesc azi pe JB, cu deplina certitudine că voi reveni la el.