Manelişti dînd din cap şi rockeri din buric
(foto de la Barosanu)
Mulţi dintre voi ştiu: la Roblogfest, "cel mai bun post" a fost declarat celebrul "Joc murdar" al lui "Vis urît" (... vis foarte iubit în realitate de către majoritatea votanţilor, care l-au apreciat "cel mai bun blog", "cel mai bun blog personal", precum şi "cel mai bun blog de divertisment"): o proză fantezistă, plină de umor şi foarte alert scrisă despre... cum te poţi răzbuna pe vecinul manelist!
430 de comment-uri vă "spune" ceva, "domnule prim ministru"? Atîtea a adunat postul (acum, post festum, or fi mai multe...), majoritatea despre cum să agresăm inteligent apartamentele maneliştilor! Din cînd în cînd - cîte o intervenţie agramată împotriva rockerilor.
430 de comment-uri vă "spune" ceva, "domnule prim ministru"? Atîtea a adunat postul (acum, post festum, or fi mai multe...), majoritatea despre cum să agresăm inteligent apartamentele maneliştilor! Din cînd în cînd - cîte o intervenţie agramată împotriva rockerilor.
Păţania îmi aminteşte de revărsarea de umori, inclusiv din partea celor mai ascunse şi mai refulate "elemente fasciste" (la mulţi ani, tov. Iliescu!), pe care a stîrnit-o manifestul Asociaţiei Ciocănelul de astă vară (remember? Să dăm Mozart la tot cartierul etc.)...
Atunci am făcut greşeala să-i acuz pe tinerii civici din Timişoara de incitare la intoleranţă. De intoleranţă însă mă făceam vinovat eu însumi, întrcît nu reuşeam să discern între o cauză benignă şi efectele ei incontrolabile.
Nu o să repet greşeala în ce priveşte Vis urît, Joc murdar etc. Aş fi şi ipocrit: m-a amuzat postul, chiar m-a făcut să simpatizez cu poznaşul comando anti-manenlist, în ciuda super-egoului meu etic care îmi dictează să mă indignez. Cum notam în primul meu articol despre manele (care nu era neapărat pro-manele: asta e o tabără în care m-am trezit mai cu voie, mai fără voie, împins de radicalismul inevitabil al oricărei polemici din România), aşa cum există fenomenul proliferării manelelor şi n-ai ce să faci împotriva lui (într-un sistem democratic), la fel există şi o viguroasă reacţiune la "manelizare", "vulgarizare" etc.
Personal nu am manelişti în bloc. Dacă m-a deranjat vreodată muzica din vecini, a fost în decembrie trecut Dunărea albastră, repetată pînă la refuz de cuplul de sus, care făcea lecţii intensive de vals înaintea propriei nunţi. Am sunat la uşă, i-am rugat, ca de la fan Strauss la fan Strauss, m-au înţeles... aşa că de Anul Nou am televizionat concertul din Viena fără senzaţie de vomă (dimpotrivă).
Mi s-a reproşat de către anti-manelişti cum că deh, mie-mi convine să fac pe liberalul cu papion, cît timp nu-mi vibrează manelele-n pereţi la ore imposibile. La care n-am ce să zic, decît că viaţa e complexă.
Atunci am făcut greşeala să-i acuz pe tinerii civici din Timişoara de incitare la intoleranţă. De intoleranţă însă mă făceam vinovat eu însumi, întrcît nu reuşeam să discern între o cauză benignă şi efectele ei incontrolabile.
Nu o să repet greşeala în ce priveşte Vis urît, Joc murdar etc. Aş fi şi ipocrit: m-a amuzat postul, chiar m-a făcut să simpatizez cu poznaşul comando anti-manenlist, în ciuda super-egoului meu etic care îmi dictează să mă indignez. Cum notam în primul meu articol despre manele (care nu era neapărat pro-manele: asta e o tabără în care m-am trezit mai cu voie, mai fără voie, împins de radicalismul inevitabil al oricărei polemici din România), aşa cum există fenomenul proliferării manelelor şi n-ai ce să faci împotriva lui (într-un sistem democratic), la fel există şi o viguroasă reacţiune la "manelizare", "vulgarizare" etc.
Personal nu am manelişti în bloc. Dacă m-a deranjat vreodată muzica din vecini, a fost în decembrie trecut Dunărea albastră, repetată pînă la refuz de cuplul de sus, care făcea lecţii intensive de vals înaintea propriei nunţi. Am sunat la uşă, i-am rugat, ca de la fan Strauss la fan Strauss, m-au înţeles... aşa că de Anul Nou am televizionat concertul din Viena fără senzaţie de vomă (dimpotrivă).
Mi s-a reproşat de către anti-manelişti cum că deh, mie-mi convine să fac pe liberalul cu papion, cît timp nu-mi vibrează manelele-n pereţi la ore imposibile. La care n-am ce să zic, decît că viaţa e complexă.
Precum John Lennon în '71, visez la pace-pace între dobitoace. Aş vrea să le spun maneliştilor că pot cere mai mult de la muzica lor favorită; că manelele erau cîndva mult mai rafinate, mult mai bine cîntate şi mult mai senzual dansante decît ciurucurile care le ajung îndeobşte la ureche în ziua de azi. Aş vrea să le spun rockerilor că muzica orientală i-a inspirat şi pe Queen, şi pe DMB, şi pe Page & Plant (zic repede ce-mi vine-n minte, l-am uitat pe Zappa)... Aş vrea să le spun tuturor că etichetările, departajările şi tribalizările sînt primul pas către fascism.
Hai că am dat-o prea teoretic. Promit să revin cu un omolog bulgăresc al "Jocului murdar", foarte anti-cialga (cialga e numele bulgăresc al manelei, care aşa detestată cum e de către unii de pe acolo, e cîntată muuult mai dobre decît dincoace de Ruse).
Hai că am dat-o prea teoretic. Promit să revin cu un omolog bulgăresc al "Jocului murdar", foarte anti-cialga (cialga e numele bulgăresc al manelei, care aşa detestată cum e de către unii de pe acolo, e cîntată muuult mai dobre decît dincoace de Ruse).
Related links:
Etichete: în România se poate
posted by textier at 12:18
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home