textier: Scandalurile religioase precedente

20 octombrie 2006

Scandalurile religioase precedente

nu depăşesc scandalul Legii Cultelor


(c) Eugen Erhan

În trena protestelor iscate de "legea anti-blasfemie", redau aici articolul meu din iunie dedicat scandalului caricaturilor daneze, care între timp a fost "casat" din arhiva online a B-24-FUN-ului. Asta şi ca să nuanţez (deşi, vorba aceea, "nu avem timp de nuanţe") traiectul opiniilor mele, deloc habotnice, însă polarizate după principiul respectării conştiinţei personale:
● anti-Evanghelişti (cu amendamentul că textul e excelent, dar montarea s-a făcut într-un context spaţio-temporal cel puţin delicat);
● pro-caricaturişti danezi;
● anti-Benedict XVI (în momentul în care papa încă nu îşi ceruse scuze credincioşilor islamici);
● pro-Oriana Fallaci (şi în consecinţă anti-toţi jihadiştii care îi ponegresc memoria);
● anti-Legea Cultelor, în varianta proiectului reacţionar şi ostil drepturilor omului dar şi, paradoxal, ostil chiar şi doctrinei creştine.

Aşadar, iată articolul de astă vară:

Caricatura cu cap vidia

Aiatolahii analizei versus Nastratinii sintezei

“Aşa un scandal planetar de la nişte prăpădite de caricaturi? De la nişte desenache de umplutură? De-alea de-ţi aranjezi paginaţia cu ele?... Să işte ditai conflictul Est-Vest?! Nuuu, cu siguranţă i-un pretext, ceva premeditat! un complot! o maşinaţie!” Acest comentariu aberant pe tema „caricaturilor daneze” poate fi auzit doar aici, la noi: o contribuţie românească la conspiraţionismul mondial, de luat în seamă mai ales că vine din partea ditai Analiştilor Neamului. Care apoi bravează: „am fi publicat şi noi aceste caricaturi, în numele libertăţii de expresie etc., dar n-o facem, pentru că, în definitiv, sunt nişte aiureli, nişte bagatele care nu valorează cât un editorial straşnic (de-al nostru)”... La răscrucea dintre Occidentul criticist şi dezvrăjit şi Orientul păstrător al tabuurilor, e no man’s land-ul ideologic. Din „cartoons controversy” nu se înţelege mare lucru în ţara lui Haplea. Faptul că vinieta de presă, nici pe departe o simplă dexteritate, e considerată gen major în gazetăria occidentală, comparabil cu editorialul scris (pe care de multe ori îl întrece în sinteză şi în persuasiune). Faptul că la 1789 caricaturile alegorice au ridicat mulţimi. Că Donald răţoiul animat i-a mobilizat pe yankei în World War 2. Că un „editorial cartoonist” e în Occident o vedetă mai mare (şi mai bine plătită) decît analistul de serviciu! Iar cînd, acum 3 ani, Terente de la Evenimentului Zilei, l-a reprezentat pe Isus răstignit într-un desen sarcastic (subtil religios în fond) despre vulgarizarea comercială a Paştelui, câţi farisei, ortodocşi de ocazie şi bisericoşi de ochii lumii, n-au protestat la redacţie, n-au ameninţat, n-au ars ziare pe rug...

Etichete:

2 Comments:

Blogger Arhiduke said...

moni

8:40 p.m.  
Blogger Arhiduke said...

adika filmul cu moni...

1:16 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home