Ştirea bate ideea: cazul Zapp vs. Nextel
Personal, nu consider copierea de idei delictul maxim în publicitate.
E ceva regretabil, dar... mult mai de neiertat e pentru mine reciclarea ideilor. Cu alte cuvinte: propui un concept creativ unui client; acesta îl refuză şi alege altceva. Tu rămîi cu o idee necumpărată. Ce faci cu ea? În mod normal, o arunci la coş, pentru că, conform principiilor de bază ale marketingului (poziţionare, targetare, brand personality, tone of voice etc.), nu vei mai întîlni altădată vreun context de comunicare identic, care să îţi permită să reiei/refoloseşti ce ai propus iniţial.
Dar deh! Se mai întîmplă, în ţara România, ca ceea ce n-a mers la un suc să se refolosească la un salam; ca ideea refuzată de un publisher să i-o vinzi unui producător de televizoare (şi să te mai şi lauzi cu asta în public, la ditai festivalul de creaţie)...
Dar copierea?
Dacă aceasta e controlată? Programată? Comandată? Dacă un advertiser din România îşi doreşte un spot asemănător (sau chiar identic) cu al unuia din altă emisferă, fără şanse de reprezentare la noi (deci cu care nu împarte aceeaşi piaţă/poziţionare şi de la care poate să se inspire în materie de comunicare, fie ea strategică sau tactică?). Mai vorbim atunci de "furăciune" (cum se spune în jargonul meseriei)?
O dezbatere despre spotul Zapp cu funcţionarii dansatori, iscată de o postare pe HotNews, m-a pus pe gînduri în acest sens.
Iulian Comanescu, analist media (exclusiv advertising, că nu e Călinescu, să se priceapă la de toate...) primeşte vestea despre spotul copiat al Zappului de la un VIP din publicitate + linkul de pe YouTube cu spotul original (pentru Nextel). După ce postează spotul Nextelului (originalul) pe HotNews, mă întreabă pe mine dacă nu ştiu vreun link spre spotul Zappului (copia). La care eu (care ştiam informaţia de cîteva zile, dar n-am considerat-o importantă, din pricinile expuse mai sus) îi trimit link-ul cu spotul copiat - culmea! - tot de pe YouTube. Comanescu postează adăugirea ca update al ştirii.
Ce urmează?! Comment-uri mai mult sau mai puţin furioase care îi reproşau tocmai lui Iulian lipsa de originalitate, întrucît ştirea apăruse deja pe blogul lui Manafu şi pe un forum de specialitate...
Drept pentru care am venit cu următorul comment în care semnalez un ditai paradoxul: conform unei anumite logici, se pare devenită curentă în comunitatea de advertising, Zapp poate fi considerat originalul şi Nextel copia. Presimt că se vor contura în minţile multora dintre voi etichete precum "relativism", "postmodernism", "realitate iluzorie", "falimentul criteriului originalităţii", "jos copyright-ul" etc. Vă las vouă aceste concluzii globalizante; eu doar vă expun micul meu raţionament:
(c) Mihai Grecea
Iata unde am ajuns!
La o postare pe topicul “preluari abuzive” in creatia publicitara, se discuta “preluarea abuziva (?)” a stirii. Adica: Iulian e incriminat ca n-a verificat pe toate blogurile, forumurile si commenturile, inainte sa semnaleze ceea ce trece in mod normal drept delict de copiere - si anume cui? - Unor cititori care nu sint toti din comunitatea de marketing/publ., deci nu toti bransati la manafu, forum iqads etc.
In schimb, agentia si advertiserul care s-au adapat copios dintr-o IDEE a altcuiva sint trecuti cu vederea, poate chiar absolviti…
Asadar STIREA BATE IDEEA. E bine de stiut…
Si poate ca asa e normal! Poate ca astfel de preluari sint controlate, chiar planificate strategic (culmea stilului follower in marketing/comunicare); si atunci nici n-ar mai trebui sa ne miram atit.
Asa ca: bai Iuliene, nu ti-e rusine?! Cum de n-ai citit forumul iqads de acum o luna si ceva?!
Acum. Putem banui ca sursa stirii e chiar in ograda advertiser-ului/agentiei/casei de productie etc. (o tipica scurgere de informatii). Si atunci, se cuvine sa ii citam chiar pe ei (realizatorii campaniei) ca generatori de stire originala.
Iar cum, in sistemul ACESTA de valori, “stirea bate ideea” (v. mai sus), Zappul trece drept original si spotul Nextelului drept copie (ca facind parte dintr-o STIRE neoriginala, chiar banuita de copiere)!
Isn’t it crazy?!
E ceva regretabil, dar... mult mai de neiertat e pentru mine reciclarea ideilor. Cu alte cuvinte: propui un concept creativ unui client; acesta îl refuză şi alege altceva. Tu rămîi cu o idee necumpărată. Ce faci cu ea? În mod normal, o arunci la coş, pentru că, conform principiilor de bază ale marketingului (poziţionare, targetare, brand personality, tone of voice etc.), nu vei mai întîlni altădată vreun context de comunicare identic, care să îţi permită să reiei/refoloseşti ce ai propus iniţial.
Dar deh! Se mai întîmplă, în ţara România, ca ceea ce n-a mers la un suc să se refolosească la un salam; ca ideea refuzată de un publisher să i-o vinzi unui producător de televizoare (şi să te mai şi lauzi cu asta în public, la ditai festivalul de creaţie)...
Dar copierea?
Dacă aceasta e controlată? Programată? Comandată? Dacă un advertiser din România îşi doreşte un spot asemănător (sau chiar identic) cu al unuia din altă emisferă, fără şanse de reprezentare la noi (deci cu care nu împarte aceeaşi piaţă/poziţionare şi de la care poate să se inspire în materie de comunicare, fie ea strategică sau tactică?). Mai vorbim atunci de "furăciune" (cum se spune în jargonul meseriei)?
O dezbatere despre spotul Zapp cu funcţionarii dansatori, iscată de o postare pe HotNews, m-a pus pe gînduri în acest sens.
Iulian Comanescu, analist media (exclusiv advertising, că nu e Călinescu, să se priceapă la de toate...) primeşte vestea despre spotul copiat al Zappului de la un VIP din publicitate + linkul de pe YouTube cu spotul original (pentru Nextel). După ce postează spotul Nextelului (originalul) pe HotNews, mă întreabă pe mine dacă nu ştiu vreun link spre spotul Zappului (copia). La care eu (care ştiam informaţia de cîteva zile, dar n-am considerat-o importantă, din pricinile expuse mai sus) îi trimit link-ul cu spotul copiat - culmea! - tot de pe YouTube. Comanescu postează adăugirea ca update al ştirii.
Ce urmează?! Comment-uri mai mult sau mai puţin furioase care îi reproşau tocmai lui Iulian lipsa de originalitate, întrucît ştirea apăruse deja pe blogul lui Manafu şi pe un forum de specialitate...
Drept pentru care am venit cu următorul comment în care semnalez un ditai paradoxul: conform unei anumite logici, se pare devenită curentă în comunitatea de advertising, Zapp poate fi considerat originalul şi Nextel copia. Presimt că se vor contura în minţile multora dintre voi etichete precum "relativism", "postmodernism", "realitate iluzorie", "falimentul criteriului originalităţii", "jos copyright-ul" etc. Vă las vouă aceste concluzii globalizante; eu doar vă expun micul meu raţionament:
(c) Mihai Grecea
Iata unde am ajuns!
La o postare pe topicul “preluari abuzive” in creatia publicitara, se discuta “preluarea abuziva (?)” a stirii. Adica: Iulian e incriminat ca n-a verificat pe toate blogurile, forumurile si commenturile, inainte sa semnaleze ceea ce trece in mod normal drept delict de copiere - si anume cui? - Unor cititori care nu sint toti din comunitatea de marketing/publ., deci nu toti bransati la manafu, forum iqads etc.
In schimb, agentia si advertiserul care s-au adapat copios dintr-o IDEE a altcuiva sint trecuti cu vederea, poate chiar absolviti…
Asadar STIREA BATE IDEEA. E bine de stiut…
Si poate ca asa e normal! Poate ca astfel de preluari sint controlate, chiar planificate strategic (culmea stilului follower in marketing/comunicare); si atunci nici n-ar mai trebui sa ne miram atit.
Asa ca: bai Iuliene, nu ti-e rusine?! Cum de n-ai citit forumul iqads de acum o luna si ceva?!
Acum. Putem banui ca sursa stirii e chiar in ograda advertiser-ului/agentiei/casei de productie etc. (o tipica scurgere de informatii). Si atunci, se cuvine sa ii citam chiar pe ei (realizatorii campaniei) ca generatori de stire originala.
Iar cum, in sistemul ACESTA de valori, “stirea bate ideea” (v. mai sus), Zappul trece drept original si spotul Nextelului drept copie (ca facind parte dintr-o STIRE neoriginala, chiar banuita de copiere)!
Isn’t it crazy?!
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home