Cei mai civilizaţi bucureşteni sînt bicicliştii

Acum un an protestam prin această "pungă de pastic" împotriva revoltătorului „Regulament privind circulaţia pe biciclete în Bucureşti” care interzice bicicletele-n oraş. A fost un mic impuls dintr-un mai cuprinzător concert de acţiuni civice care au dus la victoria - cel puţin pe plan legislativ - a bicicliştilor.
Articolul din B-24-FUN se încheia cu un antifrastic îndemn la supunere, care, dincolo de ironie, se voia un omagiu biciclistului bucureştean, văzut ca erou civilizator:

Tu, european rătăcit într-o metropolă la antipozii bunului-simţ, acceptă ca româneasca lege nescrisă, conform căreia cel mai mare îl calcă pe cel mic, să devină lege scrisă.

După un an de zile, în care nu mi-am mai încălecat şaua chinezească, am văzut
tot mai mulţi biciclişti pe străzile oraşului. Sînt frumoşi, sînt relaxaţi, sînt ca nişte extratereştri într-o planetă a maimuţelor motorizate. Pînă o să revin într-o bună zi printre ei, revin aici cu o variantă revizuită a acest avertisment/omagiu:


(c) Vlad Eftenie

Bicicletetele în ilegalitate

I-am votat pe când se chinuiau să pronunţe corect “acquis”. Acum au girofare-n creier şi pică pe libertatea noastră.

Biciclist în Bucureşti? E bine să te fereşti. Ferea la maşinile parcate pe banda-ntâi, neregulamentar, dar... unde să parcheze bieţii oameni? Ei bine, bieţii oameni îţi mai deschid câte o portiera-n faţă... Aceiaşi inşi care se asigură cu extremă precauţie la apropierea vreunei alte maşini - îi ignoră cu desăvârşire pe biciclişti. Bieţii de ei, la ce să se uite mai întâi? Bicicliştii pot fi zburaţi cât colo, pe banda a doua, între roţile altor maşini... Portiera, biata de ea, va rezista...
Păzea şi la colţii cîinilor vagabonzi, iritaţi mai rău ca orice de picioarele care pedalează. Bieţii de ei, ce vină au că bieţii lor stăpâni i-au alungat din bietele apartamente? Sau că bieţii hingheri plătiţi de biata municipalitate, nu mai prididesc să-i adune-n adăposturi?
Sau, atunci când pedalezi regulamentar pe banda-ntâi, păzea la automobiliştii care vor să vireze dreapta, neapărat prin faţa ta! Bieţii de ei, se grăbesc... sau vor, sărăcuţii, să depăşească şi ei pe cineva mai slab motorizat... Chiar cu neajunsul ca tu să li te stîlceşti pe aripă, să le-ndoi capota, să li te-ncurci între roţi, cu amestecul tău imund de oase, spiţe, sânge şi vasilină...
Aşa că, biciclistule bucureştean, dacă tot trebuie cineva să se jertfească pentru binele acestui oraş anormal, fă-o tu, primejdios agent al normalităţii.