O să mori. Dă-ne banii.

(c) piticu.ro

Mi-e teamă să nu zică publicitărimea că m-am ramolit, boşorogit, zaharisit. Nu vreau să-mi aud vorbe gen "moş Dumitrescu", "nea Florică expiratu", "tataia textier"... De aia m-am ferit să comentez panoul Aviva, cel cu sfidarea consumatorului. Ce-i drept, e un tip de sfidare care "pe vremea mea, taică..." ar fi fost considerat "fatal error" (ca să nu zic "lethal horror").
Am zis: dom'le, acum poate că se poate. O fi voie. S-o fi dat drumul la dezinhibare, la relaxare... sau, vorba copywriter-ului leneş, "s-o mai fi educat publicul"...
Noi odinioară ne feream să zicem cuvinte ca "promoţie" sau "ofertă", ca să nu bruscăm consumatorul cu jargon de marketing. Acum nimeni nu se mai fereşte să-i spună "consumatorului educat" că va intra într-un plan de vînzări, că i se va aplica o fidelizare, că îl paşte o loializare... Şi în general că, în lungul lanţ trofic al pieţei, el e ultimul fraier, de la care noi, gulerele-albe, aşteptăm să-şi facă datoria şi să prindă osul pe care i-l zvîrlim. Hai cuţu-cuţu, hai la fidelizare...
Am lucrat mult pe asigurări de viaţă. Am studiat mult, ca să aflu cum se lămureşte un client să încheie un contract atît de înrobitor financiar şi de copleşitor emoţional. Am deprins diferenţa dintre metodele specifice ale publicitarului, pe de o parte, şi ale consilierului de asigurări, pe de alta.
Am învăţat un truc, pe care Vance Packard povesteşte că l-a deprins... hă-hă... cu 50 de ani în urmă: anume că omului care încheie o poliţă nu trebuie să îi spui că moare; ci, dimpotrivă, să-l faci să se creadă nemuritor. Prin intermediul asigurărilor de viaţă, ai căror beneficiari sînt - în caz de "Doamne fereşte" - urmaşii asiguratului, acesta din urmă are sentimentul că intervine asupra vieţii lor chiar şi... de dincolo. Că îi supraveghează şi se îngrijeşte de ei chiar şi atunci cînd el nu mai fiinţează ca atare. Asta la modul subtil, evident... La modul simbolic, al reprezentării, el trebuie să fie acolo, printre ei, mai mult decît viu, mai mult decît teafăr, mai mult decît om.
Dacă mi-ar fi dat mie să scriu textul de pe panou, aş fi scris de genul:

"Reclama asta va dispărea într-o zi. Dar tu le vei fi alături celor dragi mai mult decît o viaţă."

Dar - cine ştie? S-or fi "schimbat mentalităţile". S-or fi făcut pesemne cercetări noi, la zi. S-o fi constatat că, mai nou, target-ul vrea sinceritate, chiar cu preţul cinismului; că vrea francheţe, chiar cu preţul mitocăniei...
Dar uite că reacţiile negative nu contenesc. Cum e şi cazul acestei casete luminoase (preluată de la Piticu), peste care un hîtru a venit cu o contra-replică usturătoare.