Ciocolată şi virtute

Acest articol mi-a intrat în ianuarie 2004 în Observator cultural (la rubrica Cultură & consum) şi în LiterNet (la rubrica Mass-miezuri). Îl reiau acum aici, cu dedicaţie specială pentru prietenii "ciocolagii"... şi pentru toţi cei care, apropo de alegerea noului patriarh, au reflectat la originalitatea ortodoxismului românesc.

Ciocolată şi virtute
de Florin Dumitrescu
În filmul Chocolat, cel în care Juliette Binoche, o metisă cu vocaţie de prostituată sacră, converteşte un orăşel de bigoţi francezi la hedonism, sîmburele intrigii constă în interdicţia de a mînca ciocolată în postul Paştelui. Un drog, în stare să-i aţîţe şi pe sfinţi; o poţiune a dezmăţului, mai carnală decît carnea şi totuşi mai distilată ca alcoolul; o adevărată otravă pentru omul virtuos... - cam asta ar semnifica pentru catolicul francez de rînd, ciocolata... în film cel puţin.
Dar în România ortodoxă de după 2000, conştiinţa credincioşilor e scutită de frămîntările personajelor din film. Una dintre cele mai ingenioase trăznăi de marketing, care a golit efectiv rafturile raioanelor de ciocolată în postul Crăciunului, a fost aplicarea pe ambalajele batoanelor de ciocolată amăruie a unei buline adezive cu menţiunea "ciocolată de post"! Ei bine, da: ciocolata aceea închisă la culoare (zisă şi "dark" în jargonul branşei), cu concentraţie maximă de cacao, renumită tocmai pentru proprietăţile afrodisiace aparte, o adevărată moară de hormoni, este îngăduită, dacă nu chiar recomandată, de creştinismul danubiano-pontic în zilele de reculegere şi mortificare ale ajunării. Ce-i drept, pe abţibildul cu pricina nu apărea şi girul vreunei autorităţi ecleziale, dar să nu ne mirăm dacă, în posturile viitoare, vom avea ocazia să citim pe ambalajul ciocolatelor dark, aprobări grele, de la patriarhìi sau episcopìi, asemenea appointment-elor regale de pe whiskyuri sau de pe berea daneză...
Pentru că nu conţin lapte!!! De aceea, da, "suprasexualele" batoane amărui sînt socotite la noi de post. Iar pentru că sînt amare, natural, nu sînt "de dulce"... Şi în aceste dulciuri amare, private de ingrediente de natură animală (dar stîrnind instincte de natură animalică), caută compensare pentru lungile zile de poftă-n cui mulţi autentici creştini victime ai înşelătoarei publicităţi...
"Ciocolata - chestia aia pentru copii..." - spune românul. În timp ce occidentalul de multă vreme spune "ciocolata – chestia aia pentru adulţi"! Deşi generează pulsiuni erotice, ciocolatei i se atribuie la noi – încă – o imagine duioasă, naivă, regresivă... Este "pentru copilul din tine", cum spunea vechea reclamă.
E ceea ce încearcă să schimbe noua reclamă, cea cu buze năclăite, cînd preia ca slogan numele românesc al filmului Chocolat, "Ciocolată cu dragoste". Ciocolată, deci dragoste, se subînţelege în titlul franţuzesc dat de industriaşii hollywoodieni. Dar piaţa românească are nevoie de adaptări graduale pentru o idee atît de... revoluţionară. Nici spotul campaniei nu merge prea departe. Amantul ciocolatiu nu e un incub ivit, precum duhul lămpii, în lumea fantastică a consumatoarei de Kandia, ci doar o iluzie aplicată partenerului de rasă albă. Doar halucinaţie, necum magie. Cu alte cuvinte, nu poţi face dragoste cu o ciocolată şi atît. Îţi trebuie şi un bărbat... Chiar şi aşa, CNA a văzut pătrăţele roşii! Pentru patriarhii pudorilor audiovizuale, spotul Kandia nu e... de nici un post.