Să ne salvăm pletoasele şi plângăcioasele

De la un Florin care se simte schilodit de ziua onomastică

În Columbia şi Bolivia, unde fervoarea catolică mai că atinge empireul, ecologiştii trag alarma an de an, de sărbătoarea Floriilor. Iar anul ăsta, autorităţile din Bogota chiar au luat măsuri împotriva obiceiului credincioşilor de a culege ramuri de palmieri pentru procesiune. An de an, întinderile de palmieri sunt jumulite, rase, masacrate în numele tradiţiei. Termitele Domnului se întrec an de an în recolte-record. Ramurile palmate sunt vândute la preţ tot mai bun, pentru ornamentaţii tot mai pompoase. Vânat pentru frunzele şi florile decorative e mai ales arborele de ceară, gazdă a multor cuiburi de păsări, unele pe cale de dispariţie.
Sună exotic, dar seamănă mult cu ce vedem în parohiile noastre. Floriile la români vin cu un întreg prăpăd pentru sălcii, răchite şi lozii. An de an parcurile, spaţiile verzi şi malurile lacurilor din Bucureşti sunt tot mai asaltate de maimuţe umane care se întrec în ciuntirea şi ciungirea arborilor înmuguriţi. Nuielele plângătoare nici nu mai apucă drumul bisericii, ci se opresc la colţ de stradă, acolo unde sunt vândute aşa, lumeşte, precum sorcovele sau mărţişoarele.
Anul ăsta am văzut tineri neduşi la biserică bătându-se cu nuiele de salcie. Am văzut coroniţe atârnate de câini. Şi am văzut ditai snopii cu mâţişori uscaţi, zăcând post festum pe trotuar. Nu mai zic de scenele din biserici, unde bătaia pe ramuri sfinţite egalează în disperare magic-păgânească îmbulzeala la sfintele moaşte.
Bucureşteni care nu concepeţi Floriile fără ofrande salicinice, haideţi să ne menajăm copacii. Oricum, salcia e doar o aproximare a curmalului ierusalimitean (finicul din scriptură). Aşa că merge şi cu forsiţii sau zambile. Ştiu, e imposibil să-i opreşti pe puradeii culegători. Dar hai măcar să-i descurajăm necumpărând. Dumnezeu nu se supără. Dimpotrivă, El se va bucura să ne vadă că-I protejăm opera.

de Florin Dumitrescu, apărut azi în B24FUN