Pe IAA.ro despre blogurile de comunicare

... răspund la întrebările Ancăi Rancea astfel:

Recunosc, n-am băgat de seamă pînă acum că există o nişă aparte, cea a blogurilor de comunicare-marketing-publicitate-design-branding... etc., cu un public anume şi cu un anumit tip de problematici discutate. Dar aşa e: e o direcţie deosebită - de pildă - de cea a blogurilor jurnalistice (unde “se discută mai mult media”) sau a blogurilor antreprenorilor din industria de web (pionieri, inspiratori şi promotori ai “blogosferei”).
Am constatat că există un interes crescînd pentru aceste bloguri şi am linkat şi eu pe textier.blogspot.com astfel de bloguri pe care le frecventez şi pe care le recomand şi prietenilor.
Am constatat de pildă că Manafu este o sursă credibilă pentru mulţi, din industrie sau nu, este considerat o autoritate, un milestone. De remarcat, în cazul lui Cristian Manafu, că interesul public pe care îl avea mai an forumul de pe Bizcity s-a transferat întrucîtva înspre blogul Manafu, de unde se poate deduce că o parte dintre forumişti l-au urmat pe Cristi, odată ce a plecat de la Biz, pe blogul lui personal. Nu ştiu dacă e vorba de mode aici. E simplu să zici: nu mai sînt la modă forumurile, gata, de acum e vremea blogurilor... Ce-i drept este că forumuri precum cele de pe siturile IQads, AdAcademy, Capital, dar mai ales forumul Bizcity-ului îi înfierbîntau teribil pe oamenii din branşă. Sub scutul nickname-urilor se trăgeau adevărate mini-campanii de publicity sau de denigrare. Ştiu cazuri de antipatii, chiar de duşmănii, în rîndul oamenilor de publicitate şi marketing, care s-au născut acolo, pe forum. Partea rea e că toată această atmosferă de adversitate “a tras industria în jos”. Pentru anumiţi profesionişti din domeniile conexe, nu neapărat clienţi, toată atmosfera de păruială generalizată de pe forumuri dădea o notă proastă întregii bresle a comunicatorilor comerciali. Forum înseamnă piaţă publică, tîrg. Ca să mă exprim cu nuanţe, există cu atît mai mult pericolul ca acest tip de tîrg online, cu cît e mai animat, să se transforme în talcioc; sau chiar în bîlci ieftin...
Acum, cu blogurile, lucrurile sînt mai uşor de ţinut sub control. Şi au un fason mai corporate, mai instituţional. Şi nu e vorba neapărat de blogurile aşa-zis corporatiste. Blogul e un medium îndeajuns de prietenos, de informal şi de simpatic ca să evite rigiditatea unui sit corporatist. Dar impune îndeajuns respect ca să evite şi mahalagismele inerente forumului.
De exemplu, uite: chiar agenţia care a lucrat campania “Zboară, puiule” a ales să ţină blog (ceea ce e foarte coerent cu poziţionarea ei pe piaţă - prietenoasă, “artistică”, îndreptată decisiv spre entertainment). Ei bine, e cvasi-imposibil ca pe blogul acesta (Chestionabil) să găseşti comment-uri critice la adresa puiului zburător. E adevărat că pot să înlăture chiar ei, redactorii blogului, comment-urile indezirabile. Dar pînă să se ajungă la aşa ceva! Cam nu prea-ţi vine ca, după ce ai poftit în casă, să te iei rău de gazdă, aşa... Citeşti postările despre ce tare e spotul cu puiul etc., ba chiar îţi poate deveni uşor simpatic...
Dar de obicei blogurile sînt individuale. Caracterul de jurnal, mai mult sau mai puţin intimist, se împacă greu cu stilul corporate. E clar că entităţile colective care aleg calea comunicării prin blog (firme, instituţii culturale sau civice, trupe muzicale, grupări de artişti plastici sau altfel de “aglomerări spontane” – vorba blogului civic omonim) au mai mult sau mai puţin conştientizată intenţia de a se arăta deschişi, prietenoşi, comunicativi.
Ştiu cazul unui om de marketing de la o firmă de retail (nu dau nume...) care a observat că cele mai multe referinţe online despre firma lui veneau de la anumite bloguri foarte influente, foarte citite. Şi că erau extrem de critice! Erau bloggeri (şi comentatori) care se plîngeau, în calitate de clienţi plătitori, de servicii proaste, de calitate slabă, de neseriozitate, apropo de firma lui. Nu ştiu cît de mult a luat în consideraţie criticile consumatorilor în direcţia unei ameliorări; ştiu însă că omul a zis atunci: trebuie să ne schimbăm situl companiei şi să îl facem pe stil blog! Deh: obesia românului pentru imagine...
Ce poţi să zici atunci? O fi o modă...