Războiul aspirinelor

de Florin Dumitrescu, articol apărut în rubrica Glorii de galantar din Adevărul de azi (versiunea integrală)


Orice tată şi-ar dori un fiu ca Felix Hoffman (1868 – 1946). Chimist la fabrica de vopsele Bayer din nordul Germaniei, Felix căuta un remediu pentru durerile reumatice ale tatălui său. Având acces la un laborator performant, el continuă încercările unor chimişti din epocă de a obţine un analgezic eficient, pornind de la acidul salicilic. Noul medicament ar fi trebuit să aibă proprietăţile alinătoare ale salicinei (forma de pulbere a acidului, obţinută din coajă de salcie sau din flori de creţuşcă); însă fără efectele digestive nedorite ale acesteia. În 1897 Hoffmann obţine, prin derivarea inovativă a unor grupe funcţionale, formă stabilă a acidului acetilsalicilic, cel care va fi cunoscut apoi sub numele de aspirină. Rezultă astfel primul medicament de sinteză; şi o dată cu el se inaugurează farmacia industrială. Compania Bayer înregistrează în 1899 marca Aspirin, dar nu reuşeşte să obţină patentul medicamentului, care, sub o formă impură fusese descoperit încă din 1853 de către chimistul francez C.F. Gerhardt şi deci nu putea fi revendicat ca exclusivitate absolută. Noul hap este întâmpinat de piaţă ca un adevărat panaceu. Efectele sale benefice nu contenesc să fie descoperite: combate durerea, reduce febra, acţionează ca antiinflamator, anticoagulant şi, în consecinţă, vasodilatator. Noi utilizări ale sale sunt studiate şi în zilele noastre: adjuvant în terapia cancerului şi a bolilor cardiovasculare, în fertilizare şi însămânţare in vitro…
Celor de la Bayer le-a fost greu să împiedice fabricarea aspirinei şi de către alţii, chiar sub denumirea ale cărei drepturi le dobândiseră legal.
În 1918, după înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, aliaţii confiscă şi scot la vânzare utilajele Bayer-ului şi exclusivitatea asupra mărcii Aspirin. Cumpărătorul este compania americană Sterling, care va folosi pe ambalaje nu doar marca Aspirin, ci şi marca Bayer. Peste cîţiva ani, în Statele Unite şi Canada, aspirina devine denumire generică. Şi este până în zilele noastre. Cine cumpără în State medicamente din familia aspirinei, de la oricare producător, poate citi pe ambalaj denumirea Aspirin de-o şchioapă, nestingherită…
Istoria războaielor mondiale se împleteşte cu o adevărată bătălie pentru aspirină. Laboratoarele americane care au preluat producţia medicamentului, laolaltă cu o parte a personalului german de la Bayer, au fost “înghiţite”, prin cumpărări succesive, de “peşti” chimico-farmaceutici tot mai mari.
Între timp, fabrica germană Bayer intră în conglomeratul industrial nazist. După Războiul al Doilea e dezvăluită implicaţia unor chimişti din Bayer în elaborarea camerelor de gazare de la Auschwitz. Alte dezvăluiri fac din farmacistul Arthur Eichengrün (1867-1949) inventatorul de facto al aspirinei. Angajat şi el la Bayer, coordonator al echipei din care făcea parte Hoffmann în 1897, Eichengrün ar fi fost cel căruia îi datorăm procesul propriu-zis de sinteză a aspirinei, precum şi numele acesteia, atît de disputat. Eichengrün, care îşi deschide propria fabrică farmaceutică în 1908, va cunoaşte cealaltă faţă a regimului nazist, fiind persecutat pentru originea sa iudaică. Americanii îl eliberează din lagăr în 1945 şi încearcă să îl repropună ca adevărat părinte al aspirinei.
Ca multe alte invenţii importante, aspirina are mai mulţi părinţi, dintre care nu trebuie uitat tatăl lui Felix Hoffmann, cel care, sperând să scape de dureri, s-a supus în chip de cobai experimentelor fiului său…
Ultima oră. Producătorul german Bayer se află în plin litigiu cu multinaţionala care îi foloseşte mărcile peste ocean. Războiul continuă…