textier: Mi-au furat bicicleta (neorealism românesc)

31 iulie 2007

Mi-au furat bicicleta (neorealism românesc)

O aveam de şapte ani. Era o unguroaică focoasă din Metro, cu cîteva adăugiri chinezeşti intervenite în decursul anilor (frîne, şa, pedale şi sistem de iluminare faţă-spate). Mi-au furat-o cu tot cu lanţul de prindere, din scara blocului, unde o lăsam alături de căruţul copilului (da, avem interfon şi vecini vigilenţi la parter). Slavă Cerului că n-au furat căruţul.
E a doua bicicletă pe care mi-o fură afurisiţii de ladri. Prima era o Ucraină greoaie, cu frînă din torpedo (aia da opţiune...). Cînd mi-au furat-o, acum 13 ani, a fost tragedie. Eram mult mai ataşat de ea. Nu aveam maşină pe atunci şi era practic mijlocul meu de locomoţie.
Azi nu mai sufăr la fel. Voiam să îmi cumpăr o bicicletă nouă, cu amortizoare. O lăsasem oarecum în decădere pe straşnica mea unguroaică, nu mai voiam să investesc în ea. (Poate că n-o mai meritam...) Aveam de gînd s-o dăruiesc cuiva nevoiaş, dar cinstit. Aveam de gînd să mai fac un drum cu ea, că tot s-a răcorit acuma... Aveam de gînd să decid eu cînd să mă despart de ea, de-asta mi-e ciudă.

5 Comments:

Blogger Maier said...

E ca atunci cand o relatie e pe ultima suta de metri cand nu mai e flama de la inceput, dar totusi tu vrei sa-i dai papucii, ca data o termina ea cu tine, tot iti ramane un gust amar in gura :)

Furtul bicicletei mele poate fi comparat cu o operatiune marca 007. O tineam in garaj, si fiindca era inchis cu lacat greu de deschis (pentru ei cel putin), au smuls din pamant grilajul de fier ce asigura spatele garajului, astfel incat eu treceam prin parcare, vedeam poarta intacta dar garajul era de fapt in fundul gol.

9:14 p.m.  
Blogger Monica said...

de vizionatbicicleta din beijing
.
ca să vă daţi seama că voi nu traiti o drama;)

Unguroaica ta a simtit ca o neglijezi şi, decât sa scoaţă vitrionu' a ademenit primul husar care s-a încumetat să înfrunte orice vecin care l-ar fi văzut luând-o. Du căruciorul, totuşi, în casă. Bebeluşa nu are nevoie de drame din astea.

12:19 a.m.  
Blogger BĂNĂŢEANU said...

Pai ce sa zic, pacat si cel care a luat-o sa o foloseasca bine. Concluzia e ca se fura in continuare prin blocuri si cartiere.

12:54 p.m.  
Anonymous Anonim said...

mi-au furat azi dimineata bicicleta din scara , o aveam legata cu doua lanturi, unul de scuter altul simplu de bicicleta... mda asta... sunt f afectat era o bicicleta de vreo 10 mil . am strans greu bani pt ea o aveam de o luna...asta e asa suntem noi romanii ne furam intre noi precum chiorii..:(

1:44 p.m.  
Anonymous SCOTT said...

Mi-am promis ca raman in Timisoara... am o parere foarte buna despre oras si despre oamenii de aici in general. Ca sa raman in Timisoara, mi-am spus ca o las in voia sortzii... daca NU mi se fura bicicleta (sau ceva de pe ea), voi ramane si nu-mi voi cauta job in niciun alt oras. Iata ca cei doi ani de la "juramant" au trecut si eu am terminat facultatea, am ramas fara job, deci inevitabil trebuia sa plec inapoi acasa (la Nadlac) pana imi gasesc un alt job. Am plecat din apartamentul in care am stat timp de 2 ani, si ca "garantie" ca ma reintorc din toamna, am lasat BICICLETA incuiata in interiorul scarii. DACA IN DOI ANI nu s-a furat, in 3 luni n-o sa pateasca nimic, mi-am zis. Dupa nici o luna, sunt chemat la un interviu pt job in TM. Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa merg sa-mi vad fostii vecini, si clar - BICICLETA. Am ramas inmarmurit! Nu pot sa spun ca nu ma asteptam la asa ceva, dar speram sa NU se intample. Bicicleta mea era fara sa, fara mansete, si fara capacele de la roti, cablul de la kilometraj era taiat (de teama sa nu fie kilometraj din ala cu alarma) iar franele si rotile erau deja slabite. Daca mai aveau putin timp, imi furau si rotile, ramaneam doar cu cadrul. Cu cinci metri mai in colo, un vecin a gasit o sarma in lacatul de la bicicleta sa. Concluzia mea ar fi aceeasi ca si a anonimului de dinaintea mea, se fura romanii intre ei ca niste chiori. Si cu criza asta, situatia devine din ce in ce mai critica... dar deh, suntem in Romania, politzaii ar fi ras si cu curu' daca mergeam sa le zic sa-i caute pe infractori pentru niste "accesorii" de la bicicleta. Asta suntem noi romanii, intelegatori cu cei raufacatori si duri cu oamenii valorosi. Ca doar empatia-i mare, maica-mea imediat a zis: "sunt oameni care au ramas fara servici, n-au niciun venit, trebuie sa-si castige painea si ei cumva, nu?"... noroc ca am si eu mintea mea si un tata care nu e roman, ca altfel daca auzeam cuvintele astea de mic copil, dupa ce as fi ramas fara job, m-as fi apucat de furat... si eu nu o faceam doar pe jumatate :)) Bicicleta aceea avea o valoare inestimabila pt mine, a fost cumparata din primul meu salariu (intreg salariul de o luna s-a dus pe bicileta). Primii bani muncitzi... si vine cineva si-mi spune (cu alte cuvinte) ca acel lucru il merita altcineva care nu munceste, ci fura? Iubesc Timisoara in continuare, dar in ceea ce ii priveste pe romani... N-AM S-O FAC PE JUMATATE!!!

3:48 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home