Rogozanu anti-Rowling apud Bloom. Apoi eu.
În trena (vrăjitorească) a ultimei (la propriu) lansări Harry Potter, Costi Rogozanu ne trimite la omologul său englez, Harold Bloom, cunoscut pentru poziţiile în răspăr faţă de critica oficială, care la ei acolo se confundă (mai abitir ca la noi...) cu campaniile marilor editori.
Bloom nimiceşte cartea şi denunţă marketingul exagerat. Costi relativizează un pic, dar de fapt dă drumul la material ca să întărească mai bine tivul:
"[...] Potter e o moda ca oricare alta, cu farmecele sale subtile, inaccesibile unui universitar cu simtul noului amortit de biblioteci, dar si cu stupizeniile sale revoltatoare care compun acel sentiment de apartenenta milioanelor de fani. [...]"
Comentariul meu e la nr. 31. Îl reiau aici, minus cîteva dezacorduri:
Draga Costi, din pacate nimeni nu denunta o miscare jalnica de marketing "made in Romania": sa dai unei liceene sa traduca HP in romana. Si sa lauzi aceasta miscare (economica in fond) ca pe o tentativa de a te pozitiona pe gustul, pe graiul copiilor etc. De fapt asta dovedeste ca Egmontul in primul rind e cel care dispretuieste cartea din propriul portofoliu. Azi Diana Iepure trece drept tinara speranta a literaturii romane... Este ea multumita de versiunea de traducere de pe vremea cind inca facea exercitii cu 'fill the blanks'? Va reveni ea asupra textului intr-o eventuala editie revizuita? Va admite Egmontul o revizuire a vechii editii?
Ca parinte si cititor de HP, iti pot spune ca textul in engleza (din care doar am avut ocazia sa spicuiesc) e cel putin savuros. Desigur, stii dsp. schema multilevel a romanului: vol. I e mai simplut, ca pt. copii de cl. a III-a (in care era insusi Harry in text); complexitatea si imprevizibilitatea textului cresc gradual de la un vol. la altul.
Intaresc ideea: HP e o carte de copii mari & tineret. Ea poate sta pe raft linga Muschetari, Ciresari sau Toate pinzele sus. Alice, ca si Printisorul etc., sint carti care folosesc stilul fabulos/basnar, fara a fi basme ce atare. O posibila definitie a lor e "carti cu pretext infantil dedicate adultilor".
HP face parte dintr-o lunga traditie englezeasca (anglosaxona) de literatura pt. copii cu vrajitori, chiar literatura cu copii vrajitori: Sint carti precum Matilda, Vrajitoarele, Carbunel... Intre toate astea HP iese binisor din rind. E o capodopera in sensul etimologic: cea mai buna dintr-o serie.
Criticul tau radical e provocator, fermecator, dar... are si el pozitionarea lui, nisa lui de piata, marketingul lui. El care pretuieste clasicii sper ca are onestitatea sa admita ca Odiseea, ciclul arturian, Decameronul etc. au fost best-seller-uri la vremea lor (nu mai zic dupa aia). Si ca deci nu exista inegalitate precisa, matematica, intre valoare literara si valoare pe piata.
Bloom nimiceşte cartea şi denunţă marketingul exagerat. Costi relativizează un pic, dar de fapt dă drumul la material ca să întărească mai bine tivul:
"[...] Potter e o moda ca oricare alta, cu farmecele sale subtile, inaccesibile unui universitar cu simtul noului amortit de biblioteci, dar si cu stupizeniile sale revoltatoare care compun acel sentiment de apartenenta milioanelor de fani. [...]"
Comentariul meu e la nr. 31. Îl reiau aici, minus cîteva dezacorduri:
Draga Costi, din pacate nimeni nu denunta o miscare jalnica de marketing "made in Romania": sa dai unei liceene sa traduca HP in romana. Si sa lauzi aceasta miscare (economica in fond) ca pe o tentativa de a te pozitiona pe gustul, pe graiul copiilor etc. De fapt asta dovedeste ca Egmontul in primul rind e cel care dispretuieste cartea din propriul portofoliu. Azi Diana Iepure trece drept tinara speranta a literaturii romane... Este ea multumita de versiunea de traducere de pe vremea cind inca facea exercitii cu 'fill the blanks'? Va reveni ea asupra textului intr-o eventuala editie revizuita? Va admite Egmontul o revizuire a vechii editii?
Ca parinte si cititor de HP, iti pot spune ca textul in engleza (din care doar am avut ocazia sa spicuiesc) e cel putin savuros. Desigur, stii dsp. schema multilevel a romanului: vol. I e mai simplut, ca pt. copii de cl. a III-a (in care era insusi Harry in text); complexitatea si imprevizibilitatea textului cresc gradual de la un vol. la altul.
Intaresc ideea: HP e o carte de copii mari & tineret. Ea poate sta pe raft linga Muschetari, Ciresari sau Toate pinzele sus. Alice, ca si Printisorul etc., sint carti care folosesc stilul fabulos/basnar, fara a fi basme ce atare. O posibila definitie a lor e "carti cu pretext infantil dedicate adultilor".
HP face parte dintr-o lunga traditie englezeasca (anglosaxona) de literatura pt. copii cu vrajitori, chiar literatura cu copii vrajitori: Sint carti precum Matilda, Vrajitoarele, Carbunel... Intre toate astea HP iese binisor din rind. E o capodopera in sensul etimologic: cea mai buna dintr-o serie.
Criticul tau radical e provocator, fermecator, dar... are si el pozitionarea lui, nisa lui de piata, marketingul lui. El care pretuieste clasicii sper ca are onestitatea sa admita ca Odiseea, ciclul arturian, Decameronul etc. au fost best-seller-uri la vremea lor (nu mai zic dupa aia). Si ca deci nu exista inegalitate precisa, matematica, intre valoare literara si valoare pe piata.
posted by textier at 17:55
2 Comments:
as spune "foarte bine punctat", insa mi-e teama sa nu para o bataie pe umeri:)
Sunt multe perceptii care intra in joc in momentul cand aflam ca o carte este best seller si (cred) ca si mai mare e suspiciunea de salon cu privire la o carte ce-a devenit fenomen si prilej de isterie.
Canonul ala Occidental va adopta si pe Harry Potter la fel cum cred ca va adopta si filonul popularizator-mitologic al lui Coelho. Restul sunt fineturi...
tu poti sa-mi faci orice pe umar, adrian (mai putin sa plingi).
prietenul meu mihai iordache (saxofonistul) a ajuns sa-si planifice cariera in asa fel incit sa evite mainstreamul, cultura dominanta, sistemul comercial de valori - cu (aproape) orice pret! mai ales cind si-a suspectat opera ca poate genera mainstream, epigonism, comercialism. e unul dintre motivele separarii sale de sarmalele reci, in momentul in care trupa incepea sa fie acceptata de "sistem".
ii respect optiunea, dar eu cred ca greseste. sa te raportezi mereu la "sistem" (la showbiz, la star-system, la hit-parade etc.), fie si pe sens negativ/alternativ - inseamna a-i da totusi prea mare importanta. in fond, daca zici "fuck the system", inseamna ca nu-ti pasa de sistem, ca iti traiesti viata ta normala independent de aiurelile astea (peste mode si timp - olimp!), nicidecum ca tremuri ca un teenager care vrea sa fie trendy, dar pe invers: vai, cum sa fiu mai out of trend!!!
marii autori keep cool. si eu cred ca o sa se mai scuture receptarea si o sa ramina ceva durabil si valoros si din coelho. filonul lui oricum e unul anticipativ, in sensul ecologiei, al recuperarii umanismului etc. e trist ca si-a folosit talentul ca pe o vaca de muls. dar... hai sa ii mai dam o sansa.
Trimiteți un comentariu
<< Home