Spre pomenirea lui Gil Dobrică

de Florin Dumitrescu, pentru Moartea Online

Cînd eram adolescent l-am văzut pe Gil Dobrică în concert cum sărea coarda cu firul microfonului. L-am văzut cîntînd ca un negru şi dansînd ca zece la un loc! Pe vremea aceea, vedeam în Gil Dobrică întruchiparea capitalismului! E ceea ce vedea şi „poliţia culturală” a epocii, care i-a făcut viaţă grea...
În ultimii ani Gil Dobrică a suferit de gută, „boala boierilor”. L-am aplaudat de curînd pe maestrul Gil, dar mai mult pentru ceea ce a fost cîndva. L-am aplaudat – vorba aceea - pentru că există. Gil Dobrică nu mai sărea ca altădată (picioarele îi erau amorţite de boală) şi – vai – gîfîia destul...
Azi guta l-a răpus pe Gil Dobrică, care s-a dus într-un loc mai bun. Un loc de unde ne cîntă „Hai acasă”. Acolo, la acea „acasă”, ne ducem toţi mai devreme sau mai tîrziu. Mesajul hedonist al marelui Gil rămîne în urmă, pentru cei care l-au admirat ori l-au prigonit: distraţi-vă, fraţilor, cît puteţi...
(foto: Iulian Ignat)

gil dobrica hedonism