Bucureştiul ghidat, România Liberă

Invitat de Elena Vlădăreanu, îmi dau cu părerea despre itinerariile turistice din Bucureşti. În România Liberă de azi. La rubrica Peisaj urban. Într-o companie onorantă: Ion Bogdan Lefter şi Cezar Paul-Bădescu.
Vă las să citiţi grupajul ca atare. Mai jos redau răspunsurile mele la întrebările Elenei:

1) Dacă te vizitează un prieten străin, interesat şi de cultura de muzeu, şi de cultura de club în egală măsură, unde îl duci?
- Muzeul Satului, dacă e frumos afară. MŢR-ul doar dacă plouă. La Mitropolie îl urc doar dacă nu e sărbătoare cu roşu, ca să evit îmbrînceală etc. La Palat, poate, dar cît să nu-l obosesc. Şi mă limitez la patrimoniul românesc: medievalîcurile, Brâncuşii, doi-trei pictori acolo... Continuăm doar dacă îl văd că rezistă. Seara în Lăptărie, în Art Jazz Club, iar dacă ţine la stilul “mai sport”, în Expirat sau Utopia.

2) Ce zone din Bucureşti îi recomanzi (străzi, cartiere, must-see-uri: statui, parcuri, biserici)?
Traseele mele pentru prietenii străini sunt oarecum standard. Încerc să echivalez un itinerariu arhi-turistic de afară. Ce am avea noi pe stilul Capitoliu-Columna-Coloseu? Ateneu-Palat-Cişmigiu... Poate şi Parcul Carol, legat de Mitropolie sau de Mărţişor (deşi n-am mai trecut pe acolo din mileniul trecut). Casa Poporului le-o arăt aşa, din maşină (deh: dacă n-am elicopter)... Ultima oara când m-am aventurat în centrul istoric cu o profă franţuzoaică de şaizeci de ani, acum un an, era mizerie, plin de “vestigii” de cîine la tot pasul... Başca ne picura apă în cap (se topea zăpada pe streşini, bine că n-am prins ţurţuri)! Am avut noroc că era Sîmbăta Morţilor şi am căpătat colivă la Stavropoleos, ceea ce a constituit tuşa de românism exotic care ne-a dres ziua. Coliva era excelentă, s-a întâmplat să ne-o împartă o amică scriitoare care făcea pomană pentru tatăl ei.

3) Din ce poate face un turist într-o altă capitală europeană, ce nu se poate face la Bucureşti şi ce se poate face?
Cred ca Bucureştiul e destul de derutant din punct de vedere al transportului în comun, al conexunilor RATB-metrou, al segnaleticii şi al permanentului provizorat al traseelor. Păi dacă provincialii nou veniţi se pierd total în staţiile de metrou, darămite străinii! OK, ai opţiunea taxiului şi, slavă Cerului, se pare că scăpăm de taximetriştii ţepari pe zi ce trece! Dar dacă închiriezi maşină, e musai un copilot din partea locului! Se pare că pentru abia sosiţi McDonald’s-urile sînt nişte adevărate geamanduri de igienă şi conformism...

4) De ce îţi este cel mai ruşine? În ce zona nu îi recomanzi să meargă?
Mi-e jenă de acei cerşetori agresivi, răi, care te blesteamă dacă nu le dai şi care te sufocă literalmente dacă te simt străin. Mi-e jenă de trecătorii care zbiară unii la alţii în mijlocul străzii, peste capul tău, prin urechile tale. Mi-e jenă de şoferii care intră tare-n viraj pe străzile fără prioritate, tocmai cînd te pregăteşti să traversezi. Nemţii te aşteaptă şi un minut pînă te hotărăşti să treci (caz în care ţi-e jenă ţie ca pieton că te-ai învăţat rău)...