Eminescu "porno": încă nu e momentul...

(c) Fil Foutisse

Astăzi, de ziua lui Eminescu, mai mulţi români ca de obicei vor citi din versurile Poetului. Asta graţie Evenimentului Zilei, care în grupajul Eminescu necenzurat (care face cover story), redă cîteva dintre cele mai scandaloase fragmente din poeziile licenţioase ale Incomparabilului.
Florentina Ciuvercă şi Cătălina George şi-au elaborat doasarul în mod logic: sîntem în 2007, la puţin timp după lansarea cu mare pompă a poveştilor licenţioase ale lui Creangă la Humanitas. Cu toate acestea, Editura Vinea ezită încă să trimită în librării mult anunţatul şi îndelung aşteptatul volum "Eminescu interzis minorilor". De ce?
Nicolae Ţone, directorul editurii Vinea, răspunde diplomatic, sugerînd că e vorba de o amînare, nu de o renunţare... Mai pe şleau răspund Cezar Paul-Bădescu, responsabilul incendiarului număr de Dilemă din '98 dedicat lui Eminescu; Răzvan Rădulescu, autorul unuia dintre cele mai dure pamflete din amintita Dilemă; precum şi Emil Brumaru, poet cunoscut ca bard al voluptăţii fără frontiere.
"Creangă e un mare scriitor, [...] Eminescu e Zeul, o divinitate intangibilă", explică CPB tabuurile de receptare ale românilor, pe care apoi Brumaru le deznoadă gordianiceşte:
"Problema e a [...] cititorului roman, in primul rand [...] au scris obscen si clasicii francezi, si nimeni nu s-a scandalizat atat de tare. Este cineva care sa se jeneze de povestile lui Creanga? De ce nu? Ca era mai gras, mai mic, mai pisicher? Pisicher era si Eminescu, ca se intelegeau de minune..."
Problema de mai an rămîne în ce priveşte oportunitatea de a publica în volum "porcăriuţele" eminesciene:
Pe de o parte se situează cei care, fără a exagera neapărat prin pudibonderie, pledează cum că respectivele versuri, departe de a constitui mari capodopere, erau simple notaţii de sertar defulatorii, ghiduşii intime şi extrem de personale ale Poetului, nedemne de a se număra printre postume.
Pe de altă parte se află entuziaştii, optimiştii, "integraţii" (cu un termen al lui Eco), care cred că publicarea versurilor obscene şi pornografice ale lui Eminescu i-ar apropia pe "junii noştri" dezinhibaţi de opera şi figura Clasicului; ar face din acesta un fel de "nea Emy", mai accesibil şi mai uman decît nemuritorul cel rece din firida Panteonului naţional...