La Emi-versară, ecouri despre Scornelius

Chiar astăzi, de Ziua Poetului, nimeresc peste un semnal-recenzie la o foarte doctă carte de eseuri, care - wow! - îl onorează cu atenţia pe Scornelius, anume prima ediţie a concursului, cea dedicată "Produselor Eminescu".
Astfel, elogioasa cronică din Cuvîntul Liber ("cotidian mureşean democratic şi independent"), pe care lect. univ. dr. Luminiţa Chiorean o făcea acum o lună cărţii Mioarei Kozak, "EgoGrafii. Exerciţii de dicţie pentru păstrarea iluziilor", apăruta la Ed. Nico, 2006, Târgu-Mureş - se încheia astfel (sorry, fără diacritice):

"Prin tehnica transgresarii simbolurilor poetice intr-un social nociv, "teiul eminescian", sacrul, este dozat ca bautura calmanta - "ceai de tei", asa cum sugereaza un site (care se da...) "cultural": LiterNet.ro. Observatia e pertinenta odata ce sondajul de opinii in randul romanilor surprinde printr-un procent derizoriu de cititori de carte "autentica" (si nu virtuala). Eseul "Ceai de tei asupra noastra" probeaza intoarcerea lui Caragiale. Titlul programului: "Pune-l pe Eminescu la produs!" devine imperativul tragic al unei culturi! E un semnal de alarma pentru a nu se ajunge la "vicierea" sistemului axiologic in contemporaneitate."

Wăi-leu... Se scrie în forţă la Mureş! Doamnele intelectuale au o înaltă consideraţie faţă de cultură. Nu orice site se poate "da" cultural: LiterNet-ul e scuturat binişor, cu pretenţiile sale de a sluji cultura, cu ale sale cărţi virtuale, fatalmente diferite de cele "autentice" (ghilimelele în original... ). De asemenea, teiul eminescian este considerat nu mai puţin decît... SACRU!!! (într-un discurs tehnic, lipsit de hiperbole sau de aluzii la cultul arborilor, de tip druidic).
Din păcate, o gravă eroare a fost comisă de către una dintre doamnele profesoare (recenzenta sau recenzata, mi-e greu să spun şi de aceea nu acuz pe nimeni personal): aceea de a transfera, nu tocmai cu bunăvoinţă, intenţiile unor participanţi la un concurs (şi în subsidiar la un sondaj de opinii) asupra organizatorilor concursului/sondajului. Ce vină are solul dacă aduce veşti rele, doamnelor?
Le acord doamnelor prezumţia de a fi citit despre "ceaiul de tei Eminescu" de la sursă (aşa cum învăţăm din şcoala primară că se face), şi nu intermediat, deformat, din presa senzaţionalistă şi scandalagistă; tocmai spre deosebire de un celebru domn profesor de la Bucureşti care s-a trezit să ne muştruluiască aşa, din auzite şi reinterpretate...
Cu tot respectul faţă de provincie, faţă de şcoala serioasă care se face în Ardeal; cu toată simpatia faţă de doamnele profesoare care mînuiesc conceptele cu graţie, dar cîteodată cam... moliereşte (apropo de întoarcerea lui Caragiale), îmi permit să atrag atenţia asupra capcanelor provincialismului cultural care ne pîndesc pe noi toţi - indiferent dacă ne scrie pe tăbliţă B, MS sau IS - tocmai atunci cînd ne dăm mai fuduli.