Literatură, 'nca-ţi-aş!
de Florin Dumitrescu, din ultimul B-24-FUN
... quel giorno più non vi leggemmo avante.
Era la mine-n cartier, înspre Liceul Dante, înainte să demoleze garajele. Acolo, într-o iarnă tîrzie, i-am văzut lîngă o ghenă. Erau fată şi băiat, la vîrsta la care, în neamul lor, pot deja să fie căsătoriţi. Ei nu erau: se vedea cît colo... Pesemne colegi de fiare vechi, se odihneau după ce scormoniseră-n gunoaie. Printre vechiturile aruncate de oameni, aşa, ca la desprimăvărare, cei doi găsiseră un teanc de scrisori, a cărui fundiţă se grăbiseră s-o rupă... Îi pîndeam, prin spaţiul dintre două garaje, cum stăteau tolăniţi între plicuri împrăştiate, între frunzele de peste iarnă, abia străpunse de fire verzi. Privirile le convergeau pe foi, avide. Chipurile li se apropiau la fiecare pasaj mai intens, cu obrajii cît pe ce să se atingă, cu gurile silabisind vorbe care le sunau straniu şi încîntător: comoara mea, lumina sufletului, te iubesc la infinit... Ea citea mai bine, poate mai alfabetizată, cu siguranţă mai înclinată spre ale inimii. El îngîna după ea, nătîng, dar la fel de adorabil în felul său. Treptat feţele li se învăpăiaseră. Cînd şi cînd scăpărau chicote sau comentarii obscene, în momentele de maximă stînjeneală, cînd li se întîlneau privirile tandre sau li se înecau glasurile de emoţie.
Atunci apăru al treilea: mare, gras şi negru (de la pielea gecii mai mult decît de la a lui). Li se răsti nervos şi scăpără la subraţ lama unui cuţit interminabil. Puştiul privea încremenit: încălcase, pare-se, un tabu. Fata, cu un curaj dement, îl acoperi cu trupu-i firav de puberă. Ştiam povestea asta - din altă epocă, de pe alt meridian... dar cu acelaşi deznodămînt: aşteptam să-i străpungă pe amîndoi cu aceeaşi lovitură.
Fata începuse să ţipe la bulibaşă, strident şi vulgar - ca să-l descurajeze? ca să alerteze eventuali martori?
O clipă fu linişte. Apoi adultul izbucni într-un hohot binevoitor. Plecară hîrjonindu-se toţi trei în căruţă, lăsînd în urmă un nor de foi rozalii.
Related links:
Paolo e Francesca (wikipedia it.)
Paolo & Francesca Artworks
Francesca je t'aime
dante alighieri la divina commedia inferno canto v quinto lussuria lussuriosi lust paolo malatesta francesca da polenta rimini romance short story allusion homage tribute
... quel giorno più non vi leggemmo avante.
Era la mine-n cartier, înspre Liceul Dante, înainte să demoleze garajele. Acolo, într-o iarnă tîrzie, i-am văzut lîngă o ghenă. Erau fată şi băiat, la vîrsta la care, în neamul lor, pot deja să fie căsătoriţi. Ei nu erau: se vedea cît colo... Pesemne colegi de fiare vechi, se odihneau după ce scormoniseră-n gunoaie. Printre vechiturile aruncate de oameni, aşa, ca la desprimăvărare, cei doi găsiseră un teanc de scrisori, a cărui fundiţă se grăbiseră s-o rupă... Îi pîndeam, prin spaţiul dintre două garaje, cum stăteau tolăniţi între plicuri împrăştiate, între frunzele de peste iarnă, abia străpunse de fire verzi. Privirile le convergeau pe foi, avide. Chipurile li se apropiau la fiecare pasaj mai intens, cu obrajii cît pe ce să se atingă, cu gurile silabisind vorbe care le sunau straniu şi încîntător: comoara mea, lumina sufletului, te iubesc la infinit... Ea citea mai bine, poate mai alfabetizată, cu siguranţă mai înclinată spre ale inimii. El îngîna după ea, nătîng, dar la fel de adorabil în felul său. Treptat feţele li se învăpăiaseră. Cînd şi cînd scăpărau chicote sau comentarii obscene, în momentele de maximă stînjeneală, cînd li se întîlneau privirile tandre sau li se înecau glasurile de emoţie. Atunci apăru al treilea: mare, gras şi negru (de la pielea gecii mai mult decît de la a lui). Li se răsti nervos şi scăpără la subraţ lama unui cuţit interminabil. Puştiul privea încremenit: încălcase, pare-se, un tabu. Fata, cu un curaj dement, îl acoperi cu trupu-i firav de puberă. Ştiam povestea asta - din altă epocă, de pe alt meridian... dar cu acelaşi deznodămînt: aşteptam să-i străpungă pe amîndoi cu aceeaşi lovitură.
Fata începuse să ţipe la bulibaşă, strident şi vulgar - ca să-l descurajeze? ca să alerteze eventuali martori?
O clipă fu linişte. Apoi adultul izbucni într-un hohot binevoitor. Plecară hîrjonindu-se toţi trei în căruţă, lăsînd în urmă un nor de foi rozalii.
Related links:
Paolo e Francesca (wikipedia it.)
Paolo & Francesca Artworks
Francesca je t'aime
dante alighieri la divina commedia inferno canto v quinto lussuria lussuriosi lust paolo malatesta francesca da polenta rimini romance short story allusion homage tribute
Etichete: arhivă
posted by textier at 18:13
3 Comments:
Fain, imi aduce aminte de copilaria mea de la Constanta, Piata Ovidiu, prietenii din Piata Chiliei si Grivitei stiu de ce.
voi constantenii...
thx ca l-ai pomenit si pe ovidiu aici, sub forma asta incarcata de culoare locala.
in realitate scena am vazut-o acum vreo 25 de ani lng liceul mf3 (actual cuza). pe dante l-am bagat doar ca sa-l ajut pe cititor sa prinda referinta (liceul dante e doar la 10-15 minute dist.)
din pacate, nu am apucat sa fac si liceul la constanta, am fost retrogradat in siberia/irlanda romaniei, mai precis Tulcea. Cine stie ce s-ar fi putut intampla ... mai e povestea cu primarul si vrejul de mazare fermecat
Trimiteți un comentariu
<< Home