Moş Crăciun în folclorul global

de Florin Dumitrescu
textul integral al articolului publicat în Adevărul de azi, la rubrica Glorii de galantar

A devenit deja o tradiţie a Sărbătorilor. De cîţiva ani, în fiecare decembrie, rubrici precum cea de faţă ne informează că Moş Crăciun, sub forma consumeristă pe care o vedem peste tot, este un personaj Coca-Cola. Roşul heraldic al brand-ului a trecut în haina moşului, care până atunci fusese fie verde (ca a spiriduşilor), fie maronie (ca a pieilor de animale), fie bălţată în nuanţele iernii - în funcţie de folclorul fiecărei naţiuni.
Cu timpul, înfăţişarea Moşului devine tot mai strict normată, sub influenţa publicităţii. Cine se apucă să-l reprezinte azi pe Santa Claus trebuie să respecte un adevărat set de reguli corporatiste: barba albă şi pufoasă, cureaua lată, sacul până peste curea şi, bineînţeles, haina de un roşu Coca-Cola. La sanie nu mai are iepuraşi sau ponei, ci reni, număraţi pe inventar, dintre care unul neapărat cu nasul roşu (evident, roşu Coca-Cola)... Dacă performează actoriceşte, Moşul trebuie să îşi facă intrarea cu un mare şi voios ho-ho-ho, dar atenţie: într-un mod care să nu-i sperie pe copii (mai nou este îngăduit şi ha-ha-ha, la recomandarea pedopsihologilor). Gata şi cu ezitările asupra reşedinţei lui Moş Crăciun: nu e în Aaska sau la Polul Nord geografic, ci într-o localitate din Laponia, la o adresă unde chiar se primesc scrisorile copiilor din toată lumea.
Rubricile de curiozităţi ne dezvluie şi o teribilă confuzie mitologică: clasicul Santa Claus, cel cu barbă, sac şi reni (şi roşu Coca-Cola) îl are ca prototip pe Moş Nicolae! Ce ne facem!? Întoarcem transporturile cu figurine de ciocolată care îl întruchipează pe Moş Nicolae, cu potcap şi sceptru de episcop? Comercianţii ne conving să nu stricăm tradiţia. Pe 6 decembrie Moş Nicolae aduce mai cu seamă dulciuri şi, doar în cazuri extreme, nuieluşe (tot mai stilizate în cadrul artizanatului de sezon, în oportunitate cu lupta contra violenţei domestice); iar pe 25 Moş Crăciun aduce mai cu seamă jucării. Acelaşi principiu al sincretismului îngăduie ca, la diverse popoare catolice, Moş Crăciun să aducă darurile în noaptea de Crăciun, iar Pruncul Iisus sau Magii - a doua zi la prânz, după slujbă.
În acelaşi spirit al toleranţei, de câţiva ani încoace s-a statornicit şi tradiţia Moşilor alternativi, care aduc cadouri în modul lor. Moşul albastru de la Pepsi aduce băutura aceea cu aparenţă de spirt medicinal plus tradiţionalele promoţii. Un moş chefliu cu nasul roşu a promovat câteva ierni la rând vodca Sankt Petersburg; cam în aceeaşi epocă în care produsele European Drinks ne erau etalate de o ademenitoare Crăciuniţă sexy (aţi băgat de seamă că sintagma „Crăciuniţă sexy” a devenit tot mai folosită?)... Crăciunul 1999 sau 2000 ne-a adus şi o ciudăţenie: la TV au putut fi văzuţi vreo trei Moşi în costume portocalii caftindu-se în figuri de kung-fu în jurul bradului: o promoţie a operatorului GSM Dialog care încălca, în decursul câtorva secunde, majoritatea regulilor nescrise ale spiritului crăciunesc. Opinia publică a sărit mai sus decât Bruce Lee! Până şi-a pregătit CNA-ul edictul, reclama fusese retrasă: oamenii de marketing adulmecaseră un posibil dezastru...
Despre bătălia anunţătorilor pe jingle-urile de Crăciun, poate altă dată, dragii Moşului...