Să le sorbim pe toate!

de Florin Dumitrescu

articol publicat luna aceasta în Playboy, la rubrica Advertising Guru

Ca şi cum nu era de ajuns că publicitatea pentru băuturi a fost împinsă la ore tîrzii, iată că primeşte noi lovituri de la o prejudecată de import. Conform acesteia, sînt interzise reclamele în care consumul anumitor băuturi ar putea fi prezentat ca un avantaj seducţional. Cum ar veni, dacă bei nu ştiu ce licoare de pe piaţă, ai căpăta abilităţi de cuceritor - sau măcar de flirteur - nemaipomenite. Cine cercetează noima acestei temeri venită dinspre Occidentul super-consumerist poate dezgropa, precum o rădăcină foarte adîncă, cîteva cazuri de procese absurde intentate de niscai frustraţi care au luat pe bune poveştile hiperbolice din reclame, cu agaţamente fulgerătoare prin baruri sau îndrăgostiri la prima vedere prin terase romantice. Încheierea afacerii? Frustraţii au cîştigat în instanţă, iar noi ceilalţi am pierdut. Dar nu prea mult. Pe televizoarele româneşti, seducătorii etilici au fost dintotdeauna priviţi cu o oarecare ironie. Înainte de remake-ul lui Clooney zbătut cu uşa de la intrare de către drăguţa care îi confiscă sticla de Martini, păţania a făcut parte dintr-o mai veche serie de gaguri similare prilejuite de vişinata Angelli, cu un protagonist anonim, dar nu lipsit de simpatie. Dacă, în cazul acestor producţii italieneşti, disputa sexelor ar fi justificată de caracterul androgin al lichiorurilor, nu acesta e cazul vodcii Stalingrad, care în jurul anului 2000, se recomanda în faţa telespectatorilor tot prin intermediul unui caz de uşuire a iubitului, deposedat în prealabil de sticla cu tărie. În această reclamă made in Romania chichirezul era cu totul altul. Povestea se concentrează pe pregătirea fetei de a-l primi pe amorez, cu dezvăluiri frugale de budoar. Esteţii de ocazie nu au cum să uite cele cîteva fracţiuni de secundă cu cele cîteva fracţiuni de ţîţă înainte să fie acoperită sutien. Iubiţica pare ingenuă: după zelul cu care se ferchezuieşte, chiar ţine la gigelul ei. Dacă pînă la urmă se mulţumeşte cu vodca simplă, e numai vina surprizei prea tari în grad. Că, în publicitatea românească pentru băuturi, seducţia e exercitată mai degrabă dinspre femeie înspre bărbat o atestă şi cazul vinarsului Couture, în care superba tolănită nudă îl înnebuneşte de-a dreptul pe Bodochi, cel care, întruchipînd un poet romantic, renunţă să mai scrie şi îşi foloseşte pana ca să mîngîie uşor nesfîrşitele parcele de piele catifelată... Iar dacă îi tremură cealaltă mînă, e de înţeles: în ea clatină expert băutura din paharul de coniac. Cu un plus de accesorii vestimentare abia sesizabil, o întreagă delegaţie de miss-uri din toate guberniile şi plasele Rusiei s-au îngrămădit în coliba siberiană a băutorului de Kreskova, într-un spot mai nou, superb mai ales prin ambiguitatea sa: fetele sînt acolo în realitate? sau sînt ele doar o închipuire fericită a rusofonului singuratic? Un indiciu în secvenţa de final: imaginea fetelor apare şi dispare, ca într-un vis, de după sticla de vodcă... La munte sau la mare, dar la mai scăzută concentrare, băutorii de Skoll se autodeclară toţi admiratori pasivi ai frumuseţii feminine, cu solidaritatea (deja convenţională) a amicilor de-o bere. Ei îşi vînează frumoasele prăzi doar aşa „cu gîndul”; de aceea se declară „gînditori” şi se întrec în lungi contemplări pline de melancolie, ale trecătoarelor necunoscute. Un mod simpatic de a evoca pe canalele oficiale zicala autoironică din folclorul andropauzei: „din cînd în cînd... şi-atunci în gînd”. Poate înţelege cineva de aici că berea cu pricina poate cauza – Doamne fereşte - impotenţa? Pesemne aceiaşi care s-ar grăbi să-l dea în judecată pe fabricant dacă ar vedea că frumopasele necunoscute pot fi agăţate...

Foto: Doru Amăriucăi; model: Paula Milea.