Misterele Bucureştilor: azi, Staţia Ero(r)ilor

foto: Alex Gâlmeanu

Una dintre anomaliile tipic bucureştene, la care merită să ne gîndim în aşteptarea metroului:
Staţia Eroilor are două peroane. Unul larg, frumos luminat, cu multă marmură-n el, care dă la două linii de metrou. Şi altul îngust, întunecos şi igrasios, care dă la o singură linie.
Acuma: să întrebăm un ne-bucureştean care anume dintre peroane duce către două direcţii diferite (Industriilor şi Gara de Nord), fiind haltă pentru două rînduri de călători; şi care peron anume duce către o singură direcţie. Un om normal va răspunde că peronul dublu e pentru două direcţii şi peronul simplu - pentru o singură direcţie. Logic.
Numai că puţine lucruri în Bucureşti sînt cu adevărat logice. În nici un caz staţia Eroilor, unde peronul simplu geme de călători care schimbă trenul fie înspre Gară, fie înspre Industriilor; iar peronul dublu, larg şi spaţios, deserveşte, cu ale sale două linii, o singură direcţie...
Şi iată cum, în acest Caracal mai mare, una dintre cele mai importante staţii de metrou, nod de linii şi direcţii, a ieşit complet anapoda! OK, e în apropierea Dîmboviţei; cu siguranţă că au fost probleme de proiectare; toată consideraţia pentru cei care, la vremea lor, au scotocit după soluţii. Mai ales că era şi presiunea politică a regimului, a lui Ceauşescu personal. Dar e clar că acea staţie a fost gîndită cu mai mult respect pentru maşini decît pentru oameni. Garniturile de metrou se lăfăie, pasagerii se-nghesuie. Viaţa cotidiană a multora dintre noi se calchiază după logica aparte a acestor spaţii care ne domină şi ne dirijează parcursul.