Sarmalele Reci - Şpriţ de vară

E cîntecul cu care se încheie, în mari chiote, mai toate sarma-recitalurile. A apărut pe albumul Maniac (penultimul, 2001).
Prima variantă de text era mult mai manieristă şi mai villonescă. Suna cam bătrînicios, stil Vulpescu sau alţi hippioţi afumaţi (ceea ce aş deveni probabil şi eu dacă n-aş menţine contactul cu aerul vremii). Sarmalele mi-au dat-o la-ntors cu o obiecţie simplă: nu se ţine minte. Au avut dreptate. Un text simplu, fără poticneli stilistice, merge mai bine cu acest cîntec uşor ca un şpriţ, care te îndeamnă să meditezi la teme fundamentale, cu un zîmbet pe buze şi un pahar în faţă.
Clipul, regizat de Dan Petcan, a fost filmat în cîteva ore în Piaţa Rosetti, fără întreruperea circulaţiei... Pitorescul acordeonist face figuraţie: pe înregistrare, la acordeon cîntă Zoltan însuşi. Biciclistul e Viorel Florean, om de teatru, care tocmai se întîmpla să treacă pe acolo, aşa, pe nearanjate... Frumuseţile feminine, care dau un sens superior sintagmei "carne la grătar", sînt actriţe în plină afirmare. E neajunsul meu că nu le ştiu numele. Dar poate mi le şopteşte careva...