Păsări de curte la "pungă de plastic"

(c) Silviu Gheţie

La două săptămîni după apariţia în B24FUN, postez această "pungă de plastic" cu tematică epizootică, în variantă uşor extinsă. Este prima mea tentativă de Ostalgie şi... ecourile au fost mai mult decît încurajatoare (mulţumesc, prieteni). Printre altele, m-am trezit congratulat pe email şi de o ex-vecină din vremea landourilor-caleaşcă (sărut mîna). În realitate, am privit înapoi cu alt scop decît pura şi simpla răscolire a amintirilor...

O mare ogradă între Pasărea şi Crevedia

Strămoşii noştri de peste Adriatică au zeificat gîştele, cărora le datorau salvarea.

Sînt născut şi crescut la curte. Nu jindul după trai bun ne-a gonit de acolo, ci demolările ceauşiste. În strada Foişorului (cam pe unde-i azi Mall-ul), am avut mereu găini. Vecinii ţineau şi bibilici, şi curci, şi găinuşe cu gîtul golaş. La noi, în mahalaua Dudeştilor, cotcodăcitul se auzea mai des decît motoarele maşinilor. Soarele părea să răsară numai deşteptat de cocoşi.
Ce ouă de gostat! Noi le luam proaspete din cuibar.
Ce copane umflate cu siringa! Noi mîncam puii noştri, cîteodată cam aţoşi, da, dar incomparabili cu urmaşii lor incubaţi industrial.
Strada se desfăşoară între Vitan şi Abator, locuri care mărturisesc vechea legătură dintre bucureştean şi orătăniile sale... Ca şi Oborul, a cărui piaţă de animale mici a fermecat zeci de generaţii de copii. (Ce Zoo Băneasa!)
Tata se născuse pe Turturele, colţ cu Vulturi. Oraşul înălţat din codru e plin de toponime aviare: Berzei, Pajura, Privighetorilor, Puişor, Doi Cocoşi, Ciocîrlia, Cocorul (magazin comunist menit să umbrească burghezul „Vultur de mare” de alături).
În tîrgul ciobanului Bucur e vorba azi să interzică tîrgurile de animale şi coteţele de pui: cică aşa-i la Europa! Dar cine-a mai umblat prin Europa ştie că puii de om n-ajung să vadă pui de găină decît în poze; şi că, dacă se aşază vreun cuib de barză pe vreun stîlp, ecologiştii fac pelerinaje de sute de kilometri, cu şcoala, cu parohia, cu tur-operatorul, la sfintele stîlpnice într-un picior!
Asta-n timp ce acoperişurile dintre Sibiu şi Braşov gem de berze...
Mda: nu departe e Codlea, epicentrul prăpădului aviar actual... Europa asta vrea să evite: o altă Codlea. Nu acele fermecătoare insule rurale, precum Mărţişorul sau Ostrovul, se cer închise: igienizate şi pavoazate, ele ar putea aduce agroturism în plină capitală! Pînă şi o gaură neagră, cum pare a fi astăzi Plumbuita, ar putea fi redată civilizaţiei. Ar merita. Ar renta. Ar aduce izbăvire.
E păcat să chinui păsări, spun bătrînele bisericoase. Dar cui astupă biserici nu-i pasă...