Nou! Cotidiencele îi hăcuie şi pe textieri

(c) Silviu Gheţie

După ce au umplut de sînge problematica blogurilor, fetele de la Cotidianul lovesc din nou. De data asta victimă le e breasla textierilor.
Toate prejudecăţile sînt acolo: ce inteligenţi sînt Paraziţii, ce... viceversa sînt ASIAticele, ce păcat că lumea ascultă muzică uşoară în loc de Lied-uri şi alte opusuri cu librete intelectualiste!...
Diferenţa faţă de obişnuitele articole haioase din EvZ şi Libertatea, cu liste de perle textiereşti care ajung de obicei în repertoriul viral, este pretenţia de expertiză, tonul superior şi uşurinţa cu care se dau verdicte şi se pun stigmate.
Au fost contactaţi (pe cît se pare, telefonic...) ca să-şi dea cu părerea:
- un compozitor/producător (Adrian Ordean),
- un cîntăreţ (Adrian Pleşca "Artanu") şi...
- un cantautor/lider de trupă (Dan Teodorescu, autor al unor superbe texte, dar pe propria muzică, pe care şi-o fasonează după propria metrică variabilă).
Textierii propriu-zişi n-au drept la cuvînt în ziarul din care chipurile "înţelegi mai mult".
Înţelegi mai mult... poate despre cum este să fii ucenică ziaristă într-un mediu de oldboy-ji care dau tare boxele la cîntecele pline de p... şi f..., scrutîndu-te libidinoşi: inteligent, nu? ghă-hă... ghă-hă...
Personal, găsesc mai multă feminitate, inteligenţă emoţională şi spirit subtil intuitiv, - în tipologia curtezanei care face naveta amoroasă între America şi Asia...
Articolul este ilustrat cu fotografia O-zonaticilor, cunoscuţi pentru gafele cu Picasso, teiul şi beep-ul, uitîndu-se că, pentru fraţii noştri dulşi-grăitori, românofonia este - totuşi! - o asumare hotărîtoare şi eroică... Inabilităţile le sînt răscumpărate pe deplin de textul la "De ce plîng chitarele", ale cărui subtile personificări, asindetonuri şi aliteraţii ar trebui să pună la respect pe orice condeier român, mai ales dintre cei care "înţeleg mai mult".
Evit tentaţia de a fi maliţios pe marginea titlului "Oligofrenele muzicii mioritice"... şi îmi declar toată simpatia pentru graţioasele victime de gen feminin ale falocraticei şi cazonei prese româneşti.
Redau fragmente din comentariul meu:

Articolul de faţă se înscrie în seria "hai să facem mişto (...) de textele de muzică uşoară" iniţiată şi continuată de colegii de la Ringier. De pildă, ASIAticelor le negaţi dreptul de a cultiva stilul "bagaboantă" (te aştept la semafor, dragoste fără pastile etc.), în timp ce Paraziţii, recunoscuţi pentru machism şi misoginism, sînt mingîiaţi pe creştet... dar pt. o parodie în afara chestiunii (acea înţepatură destinată comunităţii hip-hop de la noi, excesiv de mimetică). Sînt sigur că în curînd veţi pregăti un adevarat dosar "Texte", mai consistent şi mai bine documentat, în care textieri de talia lui Olaraşu să nu fie puşi la zid a priori (...) "Moşule, ce tînăr eşti" este un simpatic oximoron care face plăcere multor colegi de ai voştri de redacţie aflaţi la (a doua) vîrstă a întrebărilor... Problema în textele pop-rock nu este simplitate vs. savantlîc. Artanu nu v-a povestit de cîntecul Timpurilor Noi din anii '80, în care pur şi simplu era înşirată lista de boli din prospectul unui medicament? Primul cuvînt era "sexinapetenţă" (apropo de "moşule")... Idealul despre lyrics este cel exprimat de Police: "De-do-do-do, de-da-da-da / They're meaningless and all that's true".