Români verzi, e Mozart pentru tot cuibu'!
Voioasa derută dintre planul etic (de acţiune) şi planul estetic este o caracteristică a unora (nu puţine) dintre iniţiativele civice de pe la noi, ai căror promotori sînt şi ei oameni... au şi ei gusturi... Şi, dacă tot s-au trezit cu o jucărie de făcut vîlvă, precum marketingul viral, de ce n-ar folosi-o aşa, civiceşte, ca să îşi promoveze propriile toane, ca să îşi împărtăşească propriile umori?!
Este şi cazul acţiunii "Români, să dăm Mozart la tot cartieru'!" a unor haioşi mici din Timişoara, reuniţi în Societatea pentru Drepturile Scăriţei şi ale Ciocănelului Disperate, care au declarat iunie luna anti-manele şi, drept urmare, ne instigă "civic" la bruierea străzilor şi imobilelor cu muzică de Mozart... ca replică la obiceiurile proaste ale manelo-manilor.
O glumă nevinovată, s-ar putea spune, dacă nu s-ar fi găsit destui replyeri fundamentalişti care s-o ia serios razna, ba cerînd legea anti-manele, ba enunţînd ca unică soluţie cîte un glonte-n capul celor care ascultă ce nu trebuie...
De ce Mozart şi nu Wagner? De ce nu cîntece legionare direct? "Melomanii" de circumstanţă au pierdut din vedere că Salzburghezul era mare amator de muzică orientală... Ce-nseamnă să fii top of mind pe muzică clasică la a 250-a aniversare: te pomeneşte orice "papagheno" aflat în treabă prin spaţiul virtual...
Umilul urmaş al lui Da Ponte care semnează aceste rînduleţe nu a răbdat atîta nedreptate şi a replicat cu următorul comentariu:
Mozart n-ar fi de partea voastra
E pacat sa celebram Anul Mozart cu intoleranta si ura.
Cu siguranta stiti, dragii mei, ca unul dintre cele mai iubite opusuri ale lui taica Amadeus este "Marsul turcesc" si ca una dintre operele sale cele mai populare este... "Rapirea din serai" (la care multi puristi din epoca au strimbat din nas, asa cum fac si astazi unii si altii cind vorbesc dsp subcultura etc.; ei da: Mozart a fost considerat subcultura de catre multi "dastepti" din vremea lui).
Mozart a apreciat muzica orientala, ca si urmasul sau de peste ani, Ceaikovski, care va include superbe dansuri orientale in Spargatorul...
De acolo de sus, Mozart se bucura ca il ascultam, dar se mihneste sa vada ca il folosim ca stindard al urii.
Playlist-urile voastre gem de astfel de "subcultura". Cazul cel mai flagrant este Carmina Burana, in care Orff preia cintecele de betivi din Evul Mediu. Iar Maria Tanase insasi a cintat manele!
Daca tot e sa ne dam melomani, hai sa iubim realmente muzica, hai sa gasim perla si acolo unde nu se intrezareste decit scoica.
Care ai zis de Carmen, ti-l poti inchipui pe Bizet etichetind muzica spaniola "aiureli tiganesti"? Si citi dintre voi, traind in sec. XIX ar fi zis-o?
Cu drag,
Florin
posted by textier at 15:43
6 Comments:
tot noi sa rabdam! in timp ce in virtutea non uri sa nu dam mozart la tot cartierul ei sa ne dea noua manele?
Eu nu imi dau seama ce e cu tendinta asta de a reabilita maneaua "cind nimic nu e de scos". In primul rind, Mozart e vazut in micro-campania asta ca un simbol al unei muzici mai elevate, mai curate, mai "muzica", daca scuzati termenii astia incorecti politic si ierarhizanti. Putea fi oricine altceva, dar el e mai melodios si mai luminos si astfel mesajul avea sens - la Schoenberg sau macar Sostakovici si-ar fi pus lumea mina in cap (si pe un par, eventual), deci mai mult decit o provocare nu ar fi reusit.
Doi: a nu se mai veni cu argumente gen "bine, da' si Bizet, Mozart, Orff, Romica Puceanu, M. Tanase au comis-o si (n-)au avut si ei parte de contemporani incuiati si ingrati". Hai sa nu comparam incomparabilele. Pentru ca atunci nu existau scule de programare & generatoare de ritm care sa faca din melodie ceva mecanic & batator in cap si nici artistii nu foloseau cintecele ca vehicul al "sic"-ului adresat duJmanilor si nici atita prost gust si ostentatie ca in era media.
In schimb exista oameni la fel de receptivi la muzica precum cei din alte vremuri, mai indepartate sau nu, si care se simt agresati de cocalarizatii care asculta manele de rasuna blocul-turn.
Da' poate vrem sa parem mai deschisi & mai cool decit e cazul si nu ne dam seama.
Al doilea anonim e cumva alt anonim decit primul?
Va rog de acum, prieteni mai sfiosi, faceti macar efortul de a va da pseudonime, ca sa va departajati unul/a de altul/a.
Un blog este ceea ce facem cu totii din el. Asa ca va rog, prieteni, sa evitam arogantlicuri de genul "a nu se mai veni cu argumente...", "hai sa nu comparam... " etc. Incercam putin respect, macar de dragul lui nea Ame? Multumesc.
Tocmai, anonim 2: nu am zis ca Bizet a cintat flamenco cu tiganii la foc, ci ca a avut o anumita aplecare, derivata din toleranta si intelegere, catre acea muzica.
Idem Merimee care a scris romanul. (Carmen era o tiganca, anonimule! Era din neam cu Romica si Gabi Lunca).
Tocmai, pt. ca pe vremea lui Mozart nu existau nici boxe, nici subbufere, nici alte "arme" de strada ca acelea pe care le vintura "razboinicii rumorii"... si nici pianul nu avea amplificarea proprie pe care i-o stim noi azi, de ce sa opunem zarvei mitocanesti un bruiaj "justitiar" si neo-dreptaci?
Si, da, snt de acord cu tine in argumentul notorietatii: am spus ca Mozart e top of mind compozitori.
Dragii mei prieteni melomani, recomandare: clicati pe bannerul Suplimentului de Cultura (ultimul pe coloana din dreapta) si cititi noul Dosar Manele (in pdf).
Bahto delo!
m-am uitat din curiozitate sa vad de ce persista cei de la hotnews cu povestea asta. si am vazut cele 180 de comentarii... ce sa mai zic... mi s-a parut fara rost sa spun ceva acolo, asa ca scriu aici, mai ales ca daca nu as fi intrat pe blogul asta cred ca mi-ar fi scapat ultimul numar din 'suplimentul de cultura'.
pe mine nu atit intoleranta ma pune pe ginduri, nu cred ca e chiar atit de covirsitoare dupa cum arata mesajele astea, desi poporul nostru mic si vesel e mai intolerant decit ne-ar placea noua sa credem, cit obsesia pentru cultul intelectualului si folosirea lui ca un criteriu dupa care unii sint acceptabili si altii nu, unele lucruri de tolerat si altele dimpotriva (si ar face cit mai bine sa dispara). in fine, daca cei care au postat par mai mult sau mai putin oameni exasperati de vecinii lor ascultatori de manele si confuzi etico-estetic, genul asta de atitudine il gasesti lejer si la case mai mari. din articolul lui oisteanu retiparit in 'suplimentul' lipseste finalul si, din pacate, arhiva online a revistei '22' nu merge pina in 2001. daca imi aduc bine-aminte, andrei oisteanu nu numai desconsidera in totalitate manelele contemporane, dar i se parea firesc sa si ia atitudine impotriva lor. e dreptul fiecaruia sa aiba o parere, dar ca antropolog, pentru ca in calitatea asta scria, te cam descalifica refuzul de a recunoaste un fenomen social si sustinerea vreunui fel de eugenie culturala. pe motiv ca manelele nu sint de calitate sau ca e daunatoare proliferarea lor, dupa criteriile asa-zisilor cunoscatori. prin calitate evident ca se pot intelege multe, nu-mi mai aduc aminte bine ce argumente aducea si ce propunea oisteanu, regret ca nu am putut sa recitesc articolul. dar pentru ca asta se intimpla in 2001 sa-I dam credit totusi si sa speram ca si-a schimbat atitudinea intre timp, dovada lipsa fragmentului respectiv din varianta retiparita. nu pot sa cred, desi ii dau dreptate lui adrian schiop, autorul unia din articolele din 'suplimentul', ca oisteanu avea sentimenul ca trebuie sa faca ceva si sa apere anumite norme din cauza unei frustrari de reprezentant al unei culturi mici. poate sa fie si asta, dar cred ca e si altceva. tine de socializarea noastra si asta ar merita studiat probabil sau poate a fost si nu stiu eu. pentru citi nu era sfinta ora de difuzare a 'seratei muzicale tv', cu un iosif sava magician in ale narcisismului intelectualilor nostri, fericiti ca au ocazia sa fie prezentati ca niste exemplare deosebite ale speciei? Isi mai aduce aminte cineva de intrebarea nelipsita cite limbi straine stiti si daca nu puneau ei la socoteala romana o facea iosif sava singur, plin de admiratie. Pot sa dau nenumarate exemple ridicole acum, dar care atunci erau semne ale unei inteligente rafinate facind pereche obligatoriu cu un stil de viata atent selectionat si de puritate ridicata. Ce rol, ma intreb si eu, ca oricum nu o sa aflu, o fi avut emisiunea asta in formarea unei imagini despre cum trebuie sa fie adevaratul entelectual roman? Poate de-asta nici nu e intimplator ca implicit e si ascultator declarat de bach… daca stau sa ma gindesc nici o alta categorie sociala nu a fost asa puternic promovata (prin coerenta) ca elitele noastre intelectuale. Mai departe, de unde vine fascinatia fata de nesanatosul (in sens medical) obicei al lui eliade de a dormi 4 ore pe noapte pentru a fi mai eficient, citi nu si-or fi cumparat alaturi de mine 'istoria religiilor' si nu au deschis-o sau nu au inteles nimic din ea chiar cind au vrut sa o foloseasca, ce ne-o fi pocnit pe toti sa citim la gramada, dar cu sfintenie, noica, cioran si patapievici, fara sa avem vreo legatura cu domeniul lor si citi ar fi recunoscut atunci deschis ca nu au inteles mare lucru si ca era de kakao kremali sa insisti sa le consideri lecturi obligatorii… asta se intimpla la inceputul anilor '90, dar mai incolo citi nu am stat sa-l ascultam la radio muzica buna a lui exarhu caruia, in acelasi timp, i se parea firesc si poate inspirat sa-i ridiculizeze pe cei care nu-si puteau imagina sufrageria fara o masa in centru si pe care, daca ar fi fost sincer i-ar fi numit tarani? influentele felului in care era definit atunci ce e, ce face si de ce e important intelectualul ramin si acum destul de vioaie, o arata cele 180 de comentarii. cum de s-a intimplat asta ma intreb. si tot atit de intolerant imi sustineam si eu punctele de vedere?
hei fane, m-ai distrat şi pus pe gînduri în acelaşi timp (ca o sarma rece... ce eşti, metaphorically). îi datorez/ăm studiilor lui oişteanu reflecţia diacronică asupra manelelor care ne face să privim astăzi fenomenul cu înţelegere şi cu intenţie pozitivă. dar... în ce priveşte "valorizarea" de la final, e oarecum de înţeles: e chsetie de context.
uite: acum vreo lună oişteanu i-a ţinut piept lui pruteanu la talkshow-ul lui bucurenci, apărînd manelele(alături de speranţa rădulescu) în faţa valului de reacţionarism prmist...
atenţie şi la iosif sava: regretatul era extrem de meseriaş în momirea şi păcălirea interlocutorului. de aceea a preferat să se facă poate odios, ca să îşi disimuleze strategiile... ar fi interesant să revedem acele momente azi, într-o nouă cheie de decodificare, ghicind ironie, poate chiar şi condescendenţă, acolo unde nu bănuiam decît encomiază: "sînteţi maaare, maestre..." (dar era în alt fel de maaare decît era maaare b-b-beeeeethoven)
în rest aşa e cum zici: e ca-n "boierii minţii" a lui sorin matei
îţi mulţm. pt. comentariu şi te invit, dacă vrei să aberăm nestingheriţi, să-mi scrii pe adresa de pe gmail.
ma simt onorat sa fiu considerat, fie si metaphorically, o sarma rece; ce sa zic, ce-si poate dori omul mai mult decit sa si distreze si sa si puna pe ginduri in acelasi timp? ma asteptam la o demontare a argumentelor mele haotice si cind colo mi se pune la incercare orgoliul...
sa trec mai intii la comentarii, am citeva de facut: pai aceeasi parere am si eu despre iosif sava, parere care cred ca oricum e destul de generalizata. eu vorbeam de intuitia mea ca emisiunea aia trebuie sa fi avut un rol in crearea unui model al intelectualului, care s-a dovedit cam ingust si inflexibil. a creat un trend si in loc sa ne destupe la cap, mai mult ne-a incuiat pentru ca ne-am luat dupa el. presiunea definitiei inguste (luata in serios numai de intelectuali intre ei) te face sa iti aperi modelul din cauza ca se cam dezintegreaza in fata ingnorantei boborului. pai sa nu iti vina sa dai mozart la tot cartierul? nu numai combati ceva din principiu dispretuit de ai tai, dar asa te ajuti si pe tine definindu-te. nu are nimeni nici o vina, e de la sine inteles. o sa ma opresc aici daca sorin matei zice de astea, o sa citesc cartea. a, odata i-am spus unei amice slovace ca eu ma simt cam 'paysan' de felul meu, cu ironia de rigoare, pentru ca vorbeam in engleza si am folosit intentionat un cuvint care suna pretios in context si am mai ridicat si o sprinceana. nu conteaza de ce ziceam eu asta, voiam sa zic ca ea mi-a raspuns ca i se pare ca noi romanii sintem cam obsedati de cine e taran si cine nu.
acu despre oisteanu. am vazut si eu emisiunea pe internet acum niste saptamini. normal ca de-abia asteptam sa vad ce zice. a spus ce e si in articol si parerea mea e ca nu se intelegea pe ce pozitie era in privinta prezentului. daca vrei sa spui ca orice discutie intr-un context in care e si pruteanu e o incercare de a-i tine piept, asa e, i-a tinut piept. n-are pruteanu argumente, dar mitraliaza cu limba romana.
ii datoram noi lui oisteanu reflectia diacronica asupra manelelor, dar nu asta ar trebui sa ne faca sa fim intelegatori. insa e adevarat ca cu cit intelegem mai mult cu atit judecam/criticam mai putin. cind ceva se intimpla la o asemena scala, atunci acel ceva are el un rost, raspunde unor nevoi, indeplineste el niste functii. aici era treaba lui oisteanu, iar el se cam opreste unde devine mai interesant, iar acum 5 ani, inlocuia partea asta cu dezaprobarea lui. nu era interesant ce zicea speranta radulescu? asa nu, asa da.
multumesc de invitatia de a ne abera in continuare pe mail. nici nu visam asa ceva... doar ca hotarirea mea de a scrie tine de ultima mea strategie de a fi mai assertive, desi nu s-ar zice ca nu sint dupa cit scriu. in fapt, sint un dezastru la scris, nu stau pe bloguri si oricit imi da ghes orgoliul, nu prea cred ca ar iesi ceva... dar nu se stie niciodata. asa ca o sa tin minte si mai vin eu pe aici... multumesc. pe bune.
Trimiteți un comentariu
<< Home