textier: Gramatică şi ipocrizie (o specială de 2 mai)

2 mai 2008

Gramatică şi ipocrizie (o specială de 2 mai)

Gramatica în România e un fel de baubau. Zilnic vedem/auzim la radio sau TV oameni terorizaţi să nu facă dezacord, care spun trăznăi hipercorecte gen: "problema sunt subvenţiile" etc. În alte contexte, îi putem vedea pe aceiaşi jubilînd, detensionaţi, atunci cînd un rapsod ca Mărgineanu cîntă, într-un foarte spumos subdialect muntenesc, Mă iubeşte femeile ("... şi e moarte dupe mine etc.")... Lingviştii şi etnologii ştiu: Mărgineanu vorbeşte mai româneşte decît semidocţii care îşi pîndesc dezacordurile din vorbire.
O tradiţie pedagogică de Mariu Chicoş-Rostogan face ca, la noi, gramatica să fie una prescriptivă; în timp ce în alte culturi, funcţionează predominant conceptul de gramatică descriptivă. E diferenţa dintre legile naturii şi legile codului juridic: o gramatică descriptivă trece în evidenţă legile limbii (care e văzută, de la romantici încoace, ca un organism viu); în schimb o gramatică prescriptivă are pretenţia să impună, să legifereze în mod tutelar uzul limbii.
Avem opt clase (başca şapte ani de acasă) în care tot facem gramatică prescriptivă. În liceu profii de română ar trebui să relaxeze acest baubau şi să îi facă pe adolescenţi (care oricum au jargoanele lor...) să se bucure de ceea ce li se spune că ar fi "o comoară în adîncuri ferecată". Căci da: limba română e o comoară de care ne putem bucura cu toţii! Doar că această bucurie nu e deprinsă, ci înăbuşită, în şcoala românească!
De ce am scris toate astea?
Voiam să vorbesc despre ziua de azi: 2 mai.
Adică "doi mai", cum zicem noi între noi... Sau "două mai", cum ne impun prescripţiile de la Cacademie?
Unde mergi la mare? - La Doi Mai! Ah, nu, pardon, domnule cacademcian (doctor docent în limbi date ceauşeştilor), noi mergem la Două Mai, judeţul Constanţa, că aşa spune regulamentul, să trăiţi!
O gramatică descriptivă ar înregistra toponimul Doi Mai, precum şi bogăţia sa de derivate sufixale: localnicii se numesc doimăieni, iar turiştii care vin aici vara - doimaişti sau (cu un frumos prefix dobrogean) doimaioţi. Evident, conform gramaticii zbirilor, cea prescriptivă, toate aceste cuvinte care ne îmbogăţesc comoara, şiragul etc. - nici nu există! Pentru că forma "Doi Mai" încalcă prescripţiile despre uzul numeralelor.
În chip de încheiere, o ancoră către momentul Revoluţiei, cel în care ne-am dobîndit libertatea de expresie:
În zilele acelea se striga "Cine-a tras în noi pînă-n două'j'doi?!... Cine-a tras în noi după două'j'doi?!" Ziua Zero a libertăţii noastre, 22-XII (Douăzeci şi două a douăsprezecea), este numită în mod firesc, popular, tradiţional deja, Douăzeci şi doi (Două'j'doi) Decembrie. Ceea ce este la fel de cacademiceşte incorect, cum este de neconstituţională şi revolta populară din Decembrie '89...

Etichete:

20 Comments:

Blogger Adrian Ciubotaru said...

Aceasta "predispoziţie" către gramatica prescriptivă vine din centralismul culturii noastre formată dupa model francez de prin secolul XIX? Când impunerea normelor a venit dinspre elite?

2:27 p.m.  
Blogger textier said...

buna observatie. un soi de "centralism iluminist".
sorin matei (boierii mintii) zice ca e boala romaneasca endemica.
btw, i.h. radulescu (sburatorul) a croit gramatica romaneasca dupa model italienesc. partea trista e ca gramatica lui ihr e practic in vigoare si azi...

3:50 p.m.  
Blogger Constantin said...

Nu am cunostinte lingvistice superioare pentru a-mi spune parerea privind gramatica prescriptiva sau eroarea lui i.h.r.
Dar exemplul cu toponimul "Doi Mai" imi pare gresita. Este prima data cand citesc / aud despre o eventuala greseala.
De altfel pe harta se scrie 2 Mai. Nu cred ca cineva ar putea spune : cum se ajunge la 2 (doua) Mai?

Pe un alt blog o domnita era impotriva cuvintelor : populatie, popularizare si alte asemenea care contin un altul ce obisnuit se cenzureaza.

Daca ma adaug si diverse controverse pe unele forumuri privind necesitatea respectarii regulilor gramaticale ajung la concluzia ca, noua, romanilor, ne trebuie o alta limba. Aprobata , evident, de un referendum.
Eu as vota o alta limba. Cu o singura conditie. Sa nu lipseasca succesurile!

10:59 p.m.  
Blogger textier said...

pai nu-ti da cu parerea dsp. eroarea lui ihr, ca nu era vorba de asa ceva. gramatica lui ihr e o opera fundamentala si durabila (din moment ce e inca in vigoare). eroarea e a celor care, vorba altui clasic, fac din ea un "cumplit mestesug de timpenie".
cred ca discutia pe forumuri era alta: exista setari care cenzureaza, printre altele, "cuvintul cu p". si de aici rezulta ciudatenii in scrierea cuvintelor mai lungi, de gen "populatie", "manipulare" etc. fata aceea cu siguranta facea o ironie.

11:31 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Stati, ca mai este cateva cuvinte "prescrise" de doctorii lingvisti: maiou in loc de maieu (cin' dracu zice maiou???), piuneza in loc de pioneza, butelie in loc de butelie... s.a.m.d. Ah, si apropo, cand o sa intre in dictionarul nostru cuvinte ca "target", "targetare", "blog", "branding", "a printa" si multe altele?

1:55 p.m.  
Blogger textier said...

s-ar putea sa le tolereze doom-ul.
multe din ultimele exemple fac parte din asa-zisele limbaje sectoriale (sociolecte). personal, nu consider necesar ca toata romanimea sa vorbeasca dsp. branding in tara asta, cu atit mai putin de target etc.
e vina oamenilor de marketing si comunicare daca nu stiu sa il tina pe consumatorul final departe de propria bucatarie. ei numesc asta "educarea publicului". eu o numesc lipsa de profesionalism: un comunicator de meserie ar trebui sa stie sa comunice (si sa se faca inteles) pe limba oricui, fara sa-l polueze cu obsesiile lui profesionale.

2:08 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Sunt perfect de acord cu ce spui. Nici nu vroiam sa implic prin ce am spus ca profesionistii dintr-un anumit domeniu ar trebui sa-si foloseasca jargonul atunci cand se adreseaza "oamenilor obisnuiti". In comunicarea de marketing, cu atat mai putin.

Insa, exista situatii in care, daca nu folosesti cuvinte jargonice ajungi sa diluezi continutul a ceea ce vrei sa spui, apoi mai si imbatranesti inainte de vreme...

Ideea e ca limba romana este vie, dar academicientii o vor moarta, pusa intr-o vitrina. De neatins! Pana acum a evoluat, acuma gata! Sa ramana asa pe veci. ...Sa nu mai vorbesc ca limba noastra cea "dulce" e destul de cacofonica pe alocuri si foarte inflexibila.

P.S. Nush ce link-uri imi creaza blogger.com-ul de nu merg.

3:00 p.m.  
Blogger textier said...

da, s-au timpit astia cu bloggeru lor!
la commenturi trebuia sa selectezi wordpress sau ce sistem esti
sa inteleg ca nu esti celebrul jeg...
ar trebui sa scriu vreo doua si despre prosteala asta cu cacofoniile!
oameni in toata firea se chinuie sa zica virgula...
si circotasii si mircea badea care stau sa ii vineze pt. orice inchipuire de cacreaza!

3:13 p.m.  
Blogger Constantin said...

Eu zic ca e bine ca se pune olecuta de frana. Pentru ca un cuvant sa apara in dictionar ar trebui sa fie folosit de o parte insemnata a vorbitorilor de romana.
Nu cred ca este folositor ca un procent de , sa zicem, 10% poate impune un cuvant sau altul.
L-am auzit pe istoricul Djuvara "plangandu-se" ca romanii folosesc prea mult neologismele. Ii dau dreptate.

3:24 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Premisa de la care porniti e una corecta: lingvistica trebuie sa fie in primul rand o stiinta descriptiva, iar asta se intampla destul de rar in scoala romaneasca.
Exemplele pe care le dati nu mi se par insa potrivite. In primul rand, "problema sunt subventiile" nu e un acord hipercorect. "Problema este subventiile", asta da acord hipercorect!
In al doilea rand, forma "doi mai" este acceptata de DOOM. Multe i se pot reprosa DOOM-ului, dar adevarul e ca in numeroase situatii a eliminat decalajul existent pana acum intre norma academica si uz. Iar toponimele se supun cu totul altor reguli decat apelativele; sunt convinsa ca nimeni, nici cel mai prescriptiv dintre lingvisti, nu i-a spus vreodata localitatii "Doua Mai".

3:55 p.m.  
Blogger textier said...

Mona: Pai... din context reiese clar care e subiectul, nu? ALA se acorda, nu numele predicativ. Daca zic "problema e subventiile" pot sa deduc cu ingaduinta ca... subventiile e subiectul (ca sa zic asa), ceea ce n-a fost in intentia vorbitorului. Sau ca e un caz de hipercorectitudine (adica o greseala din exces de corectitudine... dar GRESEALA).
Pina acum aflu numai lucruri bune dsp. DOOM-ul asta. Promit sa mi-l iau.
In domeniul audiovizual, troneaza inca regula cu "doua". Cine zice "doisprezece septembrie" (de ex.) si-o ia de la toti circotasii posibili (inclusiv CNA).
Si, cu toate astea, da, sint sigur ca si cei mai indirjiti prescriptori vorbesc in particular cu "doi, doisprezece, douazeci si doi". ASTA am numit eu ipocrizie.
A face o exceptie de la regula pt. numeralele calendaristice devenite toponime - mi se pare o tacaneala completa. nu e mai simplu sa se mearga pe calea descriptiva?
Si totusi cine a tras in noi...?

3:07 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Adica dumneavoastra spuneti "Problema e subventiile"? "Cauza inundatiilor e defrisarile"? Nu de alta, da' nu-i corect, iar mie mi se pare si total nefiresc... Acordul corect se face la plural, pentru ca substantivul la plural este, de fapt, subiectul propozitiei. Iar acordul la singular este unul hipercorect.
Aveti dreptate, am auzit foarte des la televizor etc. "doua septembrie", dar habar n-aveam ca e o regula in domeniul audiovizual. Banuiesc ca la fel e si cu "trafic" (accentuat pe i), pe care il aud foarte des acum, desi DOOM-ul accepta si varianta cu accent pe a. Mda, uite unde se ascundeau puristii, la CNA...

11:54 a.m.  
Blogger Constantin said...

Am citit undeva ca chinezii nu inteleg ce este aceea exceptie de la regula; altfel zis, mai poate exista o regula daca exista macar o exceptie?! Mirarea chinezului imi pare indreptatita, logica.
La noi avem chiar o expresie, mai degraba o scuza, care spune ca : exceptia intareste regula!!!???
Asadar : o data, doua dati; o zi, doua zile; deci a spune "doisprezece septembrie" nu are nicio justificare decat ignoranta sau teribilismul.

Iar "Si totusi cine a tras in noi...?"---> "in doua'shunu-doua'shdoi" nu este decat o licentza precum : " Coboara in jos (sic) Luceafar bland "

Asadar o extindere a exceptiilor de dragul a stiu ce justificare nu este decat un atentat la buna cunoastere a limbii romane, inclusiv pentru vorbitorii nenativi.

1:18 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Constantin: Nu e chiar asa. "Data" si "zi" sunt substantive feminine, "septembrie" e substantiv masculin.

6:37 p.m.  
Blogger Constantin said...

@Mona
"Nu e chiar asa"=este un punct de continuare a discutiei.
Ramane sa mai fac sapaturi daca septembrie este de gen masculin; pana una-alta: ianuarie....decembrie sunt numele lunilor anilor; o luna , doua luni.
[Numele Dan nu este masculin (nu cred ca se poate spune un Dan, doi Dani) decat pentru faptul ca este nume de masculin, nume de baita/barbat]
Apoi numeralele zilelor nu pot fi decat feminine, intrucat reprezinta/ substituie zilele (de gen feminin).
Deci nu poate fi corect 2(doi) ianuarie, etc.

7:10 p.m.  
Anonymous Anonim said...

@Constantin
Numele lunilor anului sunt substantive masculine, pentru ca accepta doar determinanti masculini: "acel septembrie ploios", nu "acea septembrie ploioasa".

Pe de alta parte, aveti dreptate, numele zilelor sunt substantive feminine ("acea marti mohorata"), dar nu cred ca asa se explica forma de feminin despre care vorbim. N-ar trebui, atunci, sa spunem si "douazeci si una septembrie", "treizeci si una septembrie"?

7:27 p.m.  
Blogger textier said...

Mona: Ei bine da, asta e regula: acordul se face intre subiect si predicat, nu intre verb si nume predicativ. Asadar spun "pasiunea mea e timbrele". Asa e corect. Hipercorect (deci gresit din stresul de a evita greseli) este sa spun "pasiunea mea sint timbrele". Nu ar trebui sune nefiresc, daca am fi mai nst. vorbitori mai relaxati. Dar cultura oficiala si invatamintul de tip autoritar ne inoculeaza un fel de teama de a vorbi logic si - vorba dv. - firesc.
Buna obs. cu "treizeci si una", doar ca... sept. are doar 30 de zile ;)
Const., Mona: norma ar fi ca se e se subintelege "doua ale lunii" etc., o expresie pe care o mai gasim prin ILC, cel trz poate prin Calinescu sau Sadov...
Const.: si cum ramine cu localitatea 2 mai? O trecem tot la licente? Nu se supara chinezul? Sint mai multe explicatii pt. pleonasmul din luceafarul (care e f. profund si expresiv... si menit sa ne puna pe ginduri asupra sensurilor cosmice), doar ca nu e cazul sa discutam aici. Pleonasmul e o figura retorica (sau stilistica, cum se zice - prost! - in scoala romaneasca), eventual logica; dar nu gramaticala. De aceea nu as amesteca-o cu numeralele.

9:27 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Da, chiar, septembrie are 30 de zile, nici nu m-am gandit la asta, da' oricum, tot e bine ca n-am zis februarie :)

Mi se pare plauzibila explicatia dumneavoastra, probabil asa s-a ajuns la forma de feminin.
Ma rog, poate pune si CNA-u' mana pe-un DOOM si vede ca se accepta si masculinul si nu mai terorizeaza bietii prezentatori de televiziune. Dar vai, pentru asta ar trebui sa citeasca prefata la DOOM, ca in corpus nu apare informatia...

10:14 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Who knows where to download XRumer 5.0 Palladium?
Help, please. All recommend this program to effectively advertise on the Internet, this is the best program!

5:33 a.m.  
Anonymous Anonim said...

cititi blog-ul intreg, destul de bine

4:28 a.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home