Leapşa: În ce film mi-ar plăcea să trăiesc
Am primit-o de la Zaza, acum cîteva zile. Reiau aici răspunsul din comment:
Unchiul meu al lui Jacques Tati
... acum şi cu motivaţie:
Azi, la 50 de ani de la ieşirea filmului (dar şi acum 30 de ani, cînd l-am văzut probabil prima oară), m-au fascinat în egală măsură cele două lumi contradictorii, prezentate în mod duios polemic: pe de o parte, lumea banlieue-ului parizian (franţuzesc în general) în care locuia M. Hulot; şi, pe de cealaltă parte, cea a viloilui burghezo-futurist în care trăia nepoţelul. Azi mai ales, după atîţia ani, în care avertismentele lui Tati asupra dezumanizării postindustriale au fost arhi-confirmate, dracul automatizării nu mai arată aşa de negru; şi cele două lumi paralele se contopesc nostalgic în gîndul meu. Mi-ar plăcea să trăiesc n'importe où dintre cele două platouri ale lui Tati: fie cel cu peşti de inox pentru epatat snobimea; fie cel al străduţelor poetice, utrilleşti, de străbătut aşa, en vélo... Preferabil în amîndouă, alternativ...
Cadeau! Cadeau! Acum cîţiva ani nişte prieteni de familie din Franţa l-au cadorisit pe fi-miu cu această minunată carte, Le Jacquot de Monsieur Hulot, fără texte, numai cu ilustraţii mari, colorate, debordînd parcă pagina. E o păţanie nouă a domnului Hulot, în pur stil Tati, imaginată de graficianul belgian David Merveille. A fost une merveille de care s-au bucurat şi părinţii...
În fond, dacă se pot citi comics-uri cu Donald, Tom & Jerry, Stan şi Bran, în trena filmelor iniţiale, de ce nu ne-am putea bucura în continuare de noi aventuri ale celui mai zăpăcit Unchi? (E ceea ce ar fi vrut, în felul său, şi Rowan Atkinson cînd a adus astă vară un original omagiu Vacanţei domnului Hulot.)
Nu mă pot abţine să nu remarc tradiţia franţuzească a cărţilor desenate fără text, speciale pentru copii (preşcolari... şi nu numai). Cît de important să faci un copil să răsfoiască o carte cu plăcere, să o savureze, să prindă gust de pagina tipărită - părinţii de azi ştiu bine.
Leapşa acum Evadatului, dacă s-o învrednici...
Related link: Jacques Tati - Les Vacances de M. Hulot
Unchiul meu al lui Jacques Tati
... acum şi cu motivaţie:
Azi, la 50 de ani de la ieşirea filmului (dar şi acum 30 de ani, cînd l-am văzut probabil prima oară), m-au fascinat în egală măsură cele două lumi contradictorii, prezentate în mod duios polemic: pe de o parte, lumea banlieue-ului parizian (franţuzesc în general) în care locuia M. Hulot; şi, pe de cealaltă parte, cea a viloilui burghezo-futurist în care trăia nepoţelul. Azi mai ales, după atîţia ani, în care avertismentele lui Tati asupra dezumanizării postindustriale au fost arhi-confirmate, dracul automatizării nu mai arată aşa de negru; şi cele două lumi paralele se contopesc nostalgic în gîndul meu. Mi-ar plăcea să trăiesc n'importe où dintre cele două platouri ale lui Tati: fie cel cu peşti de inox pentru epatat snobimea; fie cel al străduţelor poetice, utrilleşti, de străbătut aşa, en vélo... Preferabil în amîndouă, alternativ...
Cadeau! Cadeau! Acum cîţiva ani nişte prieteni de familie din Franţa l-au cadorisit pe fi-miu cu această minunată carte, Le Jacquot de Monsieur Hulot, fără texte, numai cu ilustraţii mari, colorate, debordînd parcă pagina. E o păţanie nouă a domnului Hulot, în pur stil Tati, imaginată de graficianul belgian David Merveille. A fost une merveille de care s-au bucurat şi părinţii...
În fond, dacă se pot citi comics-uri cu Donald, Tom & Jerry, Stan şi Bran, în trena filmelor iniţiale, de ce nu ne-am putea bucura în continuare de noi aventuri ale celui mai zăpăcit Unchi? (E ceea ce ar fi vrut, în felul său, şi Rowan Atkinson cînd a adus astă vară un original omagiu Vacanţei domnului Hulot.)
Nu mă pot abţine să nu remarc tradiţia franţuzească a cărţilor desenate fără text, speciale pentru copii (preşcolari... şi nu numai). Cît de important să faci un copil să răsfoiască o carte cu plăcere, să o savureze, să prindă gust de pagina tipărită - părinţii de azi ştiu bine.
Leapşa acum Evadatului, dacă s-o învrednici...
Related link: Jacques Tati - Les Vacances de M. Hulot
Etichete: parenting
posted by textier at 08:55
3 Comments:
săr-naaaa! :)
am descoperit ca sunt lepshuit (sic!) citind articolul pana la final. Stiu acum ca era un test pe care l-am trecut. Voi da leapsha lui trasha... alt lenesh.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Trimiteți un comentariu
<< Home