Stalin e un urs de pluş
(Cum am făcut Ostalgie fără voie)
În 1991 am publicat în Caţavencu (care încă nu devenise Academie) această poezie paseistă numită Interior. În '95 a fost selectată în Marfă, antologia tinerilor poeţi (dintre care Sorin Gherguţ avea să alerge cel mai departe).
Poezia a plăcut şi a intrigat. Mi-a lăudat-o Pruteanu (care pe vremea aceea era mai relaxat... era "un băiat", aşa, ca noi)... Într-o epocă încrîncenată şi resentimentar anticomunistă, cineva îşi permitea luxul de a se răsfăţa cu amintirile proletcultiste şi rusofile ale copilăriei. Şi asta a mers la sufletul multora, deşi poate nu voiau s-o recunoască... Ceea ce a trecut atunci drept ironie a unei perioade revolute poate fi azi citit ca un demers ostalgic, un fel de Goodbye Stalin dintr-o cameră cu jucării şi memorabilia.
Am dezgropat Interiorul la îndemnul lui Vasile Ernu şi al lui Mihai Vakulovski, care mi l-a vîrît în ultimul Tiuk!, alături de două poezii mai recente. Îl reiau aici cu niscai explicaţii: Ho Şi Min (erou şi apoi oraş vietnamez) era numele actualului Bd. al Eroilor. Ogoniok - revistă rusească. Despre Lenin, Stalin, Hruşciov, Matrioşka, Ialta şi Malta cu siguranţă ştiţi destule. Altminteri nu aţi avea nici o plăcere să citiţi...
În 1991 am publicat în Caţavencu (care încă nu devenise Academie) această poezie paseistă numită Interior. În '95 a fost selectată în Marfă, antologia tinerilor poeţi (dintre care Sorin Gherguţ avea să alerge cel mai departe).
Poezia a plăcut şi a intrigat. Mi-a lăudat-o Pruteanu (care pe vremea aceea era mai relaxat... era "un băiat", aşa, ca noi)... Într-o epocă încrîncenată şi resentimentar anticomunistă, cineva îşi permitea luxul de a se răsfăţa cu amintirile proletcultiste şi rusofile ale copilăriei. Şi asta a mers la sufletul multora, deşi poate nu voiau s-o recunoască... Ceea ce a trecut atunci drept ironie a unei perioade revolute poate fi azi citit ca un demers ostalgic, un fel de Goodbye Stalin dintr-o cameră cu jucării şi memorabilia.
Am dezgropat Interiorul la îndemnul lui Vasile Ernu şi al lui Mihai Vakulovski, care mi l-a vîrît în ultimul Tiuk!, alături de două poezii mai recente. Îl reiau aici cu niscai explicaţii: Ho Şi Min (erou şi apoi oraş vietnamez) era numele actualului Bd. al Eroilor. Ogoniok - revistă rusească. Despre Lenin, Stalin, Hruşciov, Matrioşka, Ialta şi Malta cu siguranţă ştiţi destule. Altminteri nu aţi avea nici o plăcere să citiţi...
Stalin e un urs de pluş
exilat printre păpuşi
în apartamentul din
bulevardul Ho Şi Min.
Pe insigne rugininde
Lenin ciocul îşi întinde
către-o zare-atît de largă,
că insigna stă să spargă.
Samovar la trup bondoc
stă coclind pe-un Ogoniok
vechi din vremea cînd Hruşciov
n-avea încă tenul mov...
Matrioşa multiplicată
pe sub grosul praf şi-arată
cele şapte-nfăţişări
coborînd obscure scări.
Unde-i mîna de copil
care-a smuls blîndul sigil,
deducînd din una alta,
ca din Ialta pînă-n Malta?
în foto: Petre, fiul lui Bogdan Dumitrescu, şi fi-miu, Pavel, la Mogoşoaia
Etichete: arhivă, Bukarestalgie
posted by textier at 17:13
3 Comments:
da, bre... ce vremuri... pe atunci produceai poezii mişto. acuma produci furnicuţe falsificate :P :D .
Scriai frumos, mai persevereaza. Am gasit volumul Marfa, il am de la Sorin. Nu pui nici lyricsurile in categoria asta, cred ca adunate toate ar face o buna mina, spini sapte-n pielea lui marina...
va multumesc, prieteni. e un lucru rar ca poetii sa isi spuna asa lucruri bune intre ei.
iulian: in '97 am debutat la cartea romaneasca, cu un volum premiat de usb. din motive comerciale i-am zis "ana are mere". dezavantaj: multi au ramas cu impresia ca e o colectie de lyricsuri (de fapt acestea apareau ca o addenda la sfirsit)...
((nadir nating al cepelor ce pling))
Trimiteți un comentariu
<< Home