Prima zi fără Laura

După o zi veselă ca un parastas alături de cei dragi (vii şi morţi), mi-am amintit de Laura Stoica.
Am primit incredibila veste aseară, la petrecerea B-24-FUN, de la Kirk, care o aflase la puţin timp după accident. Era prea distrus să fie o farsă... Laura era cu un an mai mare ca el şi cu un an mai tînără ca mine.
Laura a fost o mare cîntăreaţă pe o scenă plină de actori grăbiţi.
Laura a fost o prietenă a Sarmalelor Reci, în ciuda ironiilor cu care "sleiţii" şi textierul lor au tachinat-o uneori cordial, fără a-i ascunde totuşi preţuirea. Duetele ei cu Zoli au rămas în amintirea fanilor. Iar cine a ascultat-o cîntînd Fever înţelege cît de mult am pierdut.
Frumoasă, firească şi subtilă, Laura a fost întotdeauna deasupra celor mai mulţi dintre noi, deşi nu o arăta. Acum, cînd este sus de tot, ne priveşte cu zîmbetul ei îngăduitor şi cald. Ştiu sigur. Prea a fost o zi senină azi.