textier: Googăluind după scandalul Evangheliştilor...

13 aprilie 2006

Googăluind după scandalul Evangheliştilor...


(c) Silviu Gheţie

... am dat de o interesantă dezbatere în Ziua.

Pasionata apărare a piesei în numele libertăţii la expresie, făcută de Iulia Popovici, critic de teatru (şi preţioasă prietenă a Sarmalelor Reci), primeşte replica lui Dan Dungaciu, profesor de sociologia religiilor, care acuză piesa de incorectitudine politică!
De remarcat că articolul meu Iaşii în iarmaroc, scris la cîteva luni după scandalul din decembrie, împacă ambele poziţii, desfiinţînd o prejudecată pe care ambii specialişti (în teatru, respectiv în religie) o întreţin în numele unui antagonism de circumstanţă: independenţa teatrului faţă de religie.
Ciudat este că ambele titluri frizează acelaşi adevăr tăinuit, trecut sub tăcere, ca să nu zic cenzurat: "Cînd preoţii vorbesc despre teatru" titrează Iulia Popovici, vrînd să marcheze o presupusă incompatibilitate; "Sărbătorile 'laice' de Crăciun" - ripostează sociologul Dan Dungaciu, evocînd inadecvarea social-culturală a montării în perioada Sărbătorilor.
Dar... preoţii sînt (totuşi) cei care au inventat teatrul! (Iar confraţii Iuliei Popovici, dacă nu cumva chiar ea însăşi, obişnuiesc să ne îndemne apologetic să mergem la teatru ca la o instituţie sacerdotală, în care se îndeplineşte un ritual purificator...)
Pe versantul opus al baricadei, Dan Dungaciu face aluzie la "celelalte" sărbători nataliţii, cele "normale", religioase, care - aminteşte textierul - au şi astăzi o puternică componentă misterică, ritualico-dramatică (mai ales în fieful regional precilect al Irodului şi al Viflaimului - subliniază articolul meu).
"Misteriu" este poate termenul care defineşte cel mai bine tulpina comună a manifestărilor contemporane deopotrivă teatrale şi religioase (creştine). Misteriul, înrudit etimologic cu mistica şi misterul duhovnicesc (taina, în terminologie ortodoxă) stă la originea manifestărilor teatrale moderne, străbătută încă şi de ecouri din epoca impersonării catartice a tragediei antice...

Etichete: , ,

6 Comments:

Anonymous Anonim said...

Cred ca v-a scapat esentialul. Nu e intamplator faptul ca Dungaciu face referire la salutul "laic" al lui Bush in loc de traditionalul "Craciun fericit!" Aluzia la momentul in care s-a produs premiera piesei Alinei Mungiu e doar aparent importanta. Mai importanta e lipsa evidenta de simetrie, pe care o subliniaza Dungaciu, faptul ca in America se punea surdina manfestarii aparent "ostentative" a sentimentului religios al majoritatii crestine, pentru a nu crea disconfort unei minoritati necrestine, iar in Romania, cam in acelasi timp, o piesa de teatru se pretindea "revolutionara", dar fara a aduce si ceva revelatoriu, din punct de vedere artistic, ci simplu pentru ca insulta sentimentele populatiei majoritare (ortodoxe). E vorba de raportul fragil minoritate/ majoritate (si modul in care se reflecta sentimentele identitare in "oglinda" fenomenului cultural). Sarbatorile, ca orice simbol, doar l-au ajutat pe autor sa-si puncteze ideea mai clar. Chiar FOARTE clar, as zice eu: martirajul Alinei Mungiu se amana, zice Dungaciu. Doar ca trebuie sa stergeti din dictionare notiunea de "corectitudine politica". Si cred ca are dreptate.

6:43 p.m.  
Blogger textier said...

wow! un comentariu la topicul ăsta atît de arid!
aşa e, anonimule, mi-am permis să fac un decupaj în argumentarea d-lui profesor, după ce am prezentat-o ca fiind centrată pe topicul corectitudinii politice (dar eu unul am fost educat să nu vin cu insinuări de tipul "cred că v-a scăpat" etc.)...
ma bucur că anonimul a avut curajul asumarii unui pdv (dovadă mărcile personale presărate în text: cred, aş zice EU etc.)... dar... pacat că anonimul a uitat ce se face de obicei la sfîrşit de mesaj şi... a rămas anonim...
ok, nu vreau să-mi descurajez oaspeţii... dar... dacă tot scriu interesant... măcar un pseudonim acolo...
e interesant ce s-a intmplat in sua astă iarnă, bravo prof. Dungaciu pt. interesanta paralelă cu care şi-a evidenţiat concluzia.
dar... eu unul nu am urmărit această problematică.
m-am mărginit să vorbesc în art. meu (iaşii în iarmaroc, vezi link)dsp. tolerenţă, precum şi dsp. un anumit angajament social al intelectualilor gen AMP, ceea ce are fără îndoială un trunchi comun cu "raportul fragil","sentimentele identitare" şi "oglinda" lor. numai că eu mă adresez (şi) unui public tracasat de importul constrîngător al diverşilor codici de norme occidentale nedigerate de societatea noastră. şi zic că este... corect să le respectăm opţiunea.
momentul montării a fost important pt. comunitatea credincioşilor din iaşi (şi, poate, nu numai).
de unde să ştiu eu că a fost pt. autor doar o aluzie? şi asta "doar aparent importantă"? dar... de unde ştie anonimul? nu cumva... dom' profesor!!!

11:14 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Hi! Just want to say what a nice site. Bye, see you soon.
»

10:19 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Hallo I absolutely adore your site. You have beautiful graphics I have ever seen.
»

5:48 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Cum "De unde sa stiti"? Din textul pe care l-ati comentat adineaori(logic ar fi fost sa-l fi citit, presupun?)

Si... NU, nu sunt profesorul Dungaciu. Scriu din Chisinau, iar restul nu cred ca are prea mare importanta. Discutam despre idei, nu despre diversi oameni. Daca acesta e un "loc" de "discutii despre persoane", va rog sa ma scuzati pentru interventiile mele!

8:38 p.m.  
Blogger textier said...

draga manim din chisinau,
multumesc pt. revenirea curajoasa.
bun venit oricind.
si felicitari pt. gratiosul sofism:
modestia si refuzul topicului ad personam ca justificare pt. anonimat - hm... nu-i rau...
nu-i rea nici deturnarea discutiei. deduc deci ca prof. dungaciu a scris un articol dsp. corectitudinea politica in sua, in care problema receptarii evanghelistilor este doar un amanunt, o aluzie. tare. uite acum ma duc sa ma uit in buletin, sa vad: eu oi fi eu? sau poate n-oi fi...

5:33 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home