Dicţionar wiki de autoantonime [updated 07-03]

Cuvinte care se contrazic pe ele însele.
Adică îşi sînt propriile lor antonime.
Cum ar veni, omonime cu sensuri opuse.
Sau antonime cu aceeaşi formă lexicală (sau fonetică).
Sînt nişte rarităţi, pe care cărţile de lingvistică le îngrămădesc la capitolul glume, dar care merită mai multă consideraţie din partea noastră.

Sînt autoantonimele, cărora li se mai spune contronime, antilogii, sau enantiodromuri. Sau cuvintele lui Ianus (zeul cu faţă dublă).
Există cîteva în română:

- a deservi = a servi pe cineva... sau, dimpotrivă, a-i dăuna, a-i aduce - vorba aceea - deservicii;

- gata = în sensul de pregătit, iniţializat pentru ceva care va să fie... sau, dimpotrivă, ceva terminat, epuizat, expirat;

- a împrumuta = a da cu împrumut... sau, dimpotrivă, a lua cu împrumut;

- a închiria = a da ceva cu chirie... sau, dimpotrivă, a contracta în calitate de chiriaş;

- a nominaliza (cu precădere în limbajul lemnos al politicienilor şi ziariştilor) = a propune pe cineva pentru o funcţie/post, în calitate de candidat/aspirant... sau, dimpotrivă, a numi definitiv pe cineva în funcţie/pe post.

Ştiu, "nominalizarea" asta e un semicultism de dată recentă. Prima accepţiune e o traducere lesnicioasă a englezescului "nominee", pomenit zilele astea din preajma Oscarului. Iar al doilea e un eufemism al "numirii", care e socotită de la o vreme ceva anti-democratic şi cvasi-dictatorial. Numai comuniştii "numesc"; democraţii "nominalizează"...

Per total însă antiomonimele sînt cazuri paradoxale, sînt puncte nevralgice în sistemul limbii/vorbirii care ne pot pune pe gînduri, ne pot da fiori poetici... Şi chiar ne pot face să reflectăm uneori la caracterul contradictoriu al universului. La faptul că, în cele vorbite ca şi în cele trăite, extremele se ating.

- Un caz interesant - frig, cuvînt care desemnează deopotrivă răceala şi căldura extremă (ca formă verbală conjugată). Şi, într-adevăr, frigul extrem se resimte la fel ca arsura.

În vara lui 2003, am făcut naming şi reclamă pentru un concert cu Phoenix (şi cu Sarmalele Reci în deschidere) organizat de Frigotehnica şi "breasla frigului" din România. Cum i-am zis?

- Muzici care FRIG

(dacă Alex. Şchiopu, art-ul meu de atunci mai are layout-ul de afiş, o să i-l cer).

Care mai ştii autoantonime în română? Eşti rugat să contribui la acest ciot wiki ad hoc.

ADDENDA 28-02-07:

- condescendenţă = Purtare plină de consideraţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeţie. (cf. dexonline, propus de Gabi);

- de-o şchioapă = orice despre care se spune că e de-o şchioapă este mic, cu excepţia literelor care sînt exagerat de mari (şchioapa ca veche unitate de măsură e oarecum echivalenta cu ţolul).

ADDENDUM 03-07-07:

- ultimele două sensuri ale lui POTRIVÍ 7. Refl. (Pop. şi fam.) A da cuiva ascultare, a-i face pe voie; a consimţi. 8. Refl. (Înv. şi pop.) A se împotrivi (apud dexonline).
ADDENDUM 17-07-08:
- redau din DEX sensurile extreme ale lui CUCERI (cele intermediare fac propriu-zis trecerea):

cuceri verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucer'i	cucer'ire	cucer'it	cucer'ind	singular	plural
						cucer'eşte	cucer'iţi
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucer'esc	(să) cucer'esc	cucere'am	cucer'ii	cucer'isem
	a II-a (tu)	cucer'eşti	(să) cucer'eşti	cucere'ai	cucer'işi	cucer'iseşi
	a III-a (el, ea)	cucer'eşte	(să) cucere'ască	cucere'a	cucer'i	cucer'ise
plural	I (noi)	cucer'im	(să) cucer'im	cucere'am	cucer'irăm	cucer'iserăm, cucer'isem
	a II-a (voi)	cucer'iţi	(să) cucer'iţi	cucere'aţi	cucer'irăţi	cucer'iserăţi, cucer'iseţi
	a III-a (ei, ele)	cucer'esc	(să) cucere'ască	cucere'au	cucer'iră	cucer'iseră

I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. [...] II. Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire(= conquirere).