Pungă reciclată - grătar refolosit

Iată un articol din seria "pungilor de plastic", publicat astă toamnă în B-24-FUN. Cum tot nu se găsea nicăieri online şi cum unii nu l-au citit, îl postez aici, cu menţiunea că anecdota Bucureştiului reperat de aviatori după fumul grătarelor i-o datorez lui Mircea Dinescu, de prin 2000, cînd îi luam interviu pentru AdMaker, ca unui ignorat guru al branding-ului de ţară. Uh-oh: nici interviul ăsta (luat în echipă cu Filip Stoler, care vorbea tot timpul...) nu-i arhivat nicăieri în spaţiul virtual. Cine-l vrea să bage comment!
Şi, că tot veni vorba de branding de ţară...




Binecuvîntat fie gratargiul care-şi curăţă grătarul
E uşor să nimereşti Aeroportul Băneasa din aer. Te iei după fumul micilor.

Pe Şoseaua Aerogării, fumul de proporţii vulcanice al grătarelor cu mici şi-l împart două celebre terase, alături de renumele de a servi cei mai buni mititei. Şi similitudinile merg mai departe...
Tendinţa lui 2005 este la ambele case micul nepătruns. Micul ratat. Micul recent. E simplu: deşi fumul se înteţeşte, micii rămân cruzi, nepătrunşi, superficial prăjiţi. Îi recunoşti la ochi după aspectul vărgat la exterior (parc-ar fi mititei de zebră!) şi după culoarea roşie a interiorului; iar la papilă, după senzaţia de carne crudă.
Un ospătar abil îţi va pretexta că amestecul conţine multă carne de vită, mai greu de prăjit, încercând astfel să prezinte viciul drept virtute... O fumigenă publicitară, la fel ca însăşi marea mizansenă care acoperă în fum tot capătul lui 5. Sofismul chelnerului urmăreşte meteahna gratargiului, şi amândouă o logică tipic românească: totul e să nu perii grătarul. La mai multe şarje, bavura grătarului capătă grosime, ceea ce intensifică fumul şi totodată slăbeşte prăjeala.
Însă... ce importanţă are carnea, substanţa cea precară, materia cea imundă!... Noi la terasele din Aerogară avem imagine; avem branding de patrie şi neam; avem esenţe ale fiinţei româneşti! N-avem „prin”, dar avem „întru”!
Conceptul fumului de mici îţi va fi pe deplin... nepătruns, dacă ţii seama de supremul secret: un fum bine realizat e acela care miroase mai îmbietor (şi adună astfel mai mulţi one-time-clients).
E ocheanul întors: imaginea României... în mic! Îţi dă ghes o extrapolare la sfere mai ample? Invită un analist.