Alexandra Pleşanu îl apără pe Scornelius

(c) Silviu Gheţie

"Poezia n-ar trebui învăţată la şcoală, că e din altă zonă. Eu cred asta şi despre religie, mă rog... Sau, cel puţin, n-ar trebui învăţată militant şi programatic şi sistematic... aşa, de ni se face silă.
Pe când încă nu eram la şcoală, tata ne citea, mie şi soră-mii, din Topîrceanu şi ne punea să zicem după el pînă ştiam pe dinafară. Experienţa traumatizantă a poeziei cu tata - mare fan Topîrceanu, că are un vers despre bunicul lui (şi-o nevastă / ce se ţine c-un jăndar, străbunicul meu, Alexandru Pleşanu). Din experienţa aia am rămas cu versuri în minte. Soră-mea a rămas cu o cicatrice, că s-a tot legănat cu scaunul până a căzut şi şi-a spart capul de calorifer.
Nu aşa arată poezia. Dar aşa o învăţăm la şcoală. Undeva, cândva, ne spargem capul de calorifer."

fragment din articolul Ce-a vrut să spuie poetul?
LiterNet