textier: august 2008

14 august 2008

M-am mutat! Citiţi-mă de acum pe textier.ro

Adio Blogger, rămîi cu bine blogspot.com!
De acum încolo textier poate fi citit pe textier.ro

8 august 2008

Lăsaţi-l în pace pe Cristi Neagoe!

Iniţial aveam de gînd să evit subiectul expoziţiei româneşti de la New York (Freedom for Lazy People). Am lăsat un comment la o postare a lui Ianuş, fiind mişcat de felul cum Poetul Resentimentului, despre care ştiu că nu are motive să iubească ICR-ul, a găsit de cuviinţă să denunţe manipulările taberei pro Buzura.
Despre întregul caz am convingerea că, dincolo de intriga politică, porneşte de la o chestiune de receptare a artei. Am zis că "partea acuzată" nu are nevoie de încă un avocat, ci mai degrabă de o dezbatere sinceră, deschisă, menită să scoată la iveală adevărul:
printre altele...
- că expoziţia a fost un succes;
- că (ergo) a reuşit să facă propagandă bună României în epicentrul artei moderne;
- că a avut presă favorabilă;
- că singurul ziar american care a scris de rău este cel al unor emigranţi români;
- că autorităţile americane au intervenit la denunţul "binevoitorilor" noştri conaţionali;
- şi că, dimpotrivă, au abandonat ancheta, din lipsă de motive.
Onoarea şi recunoştinţa m-au frămîntat în momentul în care Corina Şuteu, directoarea ICRNY, împreună cu HRP, directorul "mare", de la centru, au fost atacaţi. Alături de Sarmalele Reci, îi datorez Corinei Şuteu multe, încă de acum 15 ani, cînd se lansa trupa. Iar HRP, oricît l-am criticat că e "boier al minţii", s-a dovedit boier la propriu de fiecare dată cînd mi-a oferit colaborări ca expert, fără urmă de rancună.
Cu toate astea, am zis că "nu e războiul meu". În plus, ştiam că amîndoi sînt nişte oameni valoroşi, care nu stau într-o sinecură, şi că s-ar descurca (poate chiar mai bine!) în sectorul privat (în ipoteza extremă a demiterii/demisiei).
Ce m-a revoltat însă la culme şi m-a determinat să "o zic şi eu pe a mea" este atacul la Cristi Neagoe, PR-istul institutului, care în toată combinaţia asta e mai puţin decît un pion de rezervă! Omul ăsta, complet străin de orice combinaţii politice dîmboviţene, a fost adus la NY ca specialist în PR cultural şi ca organizator de evenimente speciale, domenii în care este arhicalificat. El şi-a făcut treaba ireproşabil, ca un neamţ corcit cu un chinez bătrîn. Şi sînt sigur că şi-ar fi făcut-o la fel de bine şi sub Buzura şi sub Suzana Gîdea! Idem, Cristi nu are nevoie de salariu de bugetar. El poate să revină oricînd în sectorul privat şi să rupă avioane în domeniul său. Nu de asta e vorba, ci de ruşinea publică la care a fost supus pe nedrept.
Cristi Neagoe are dreptul să se apere în direct la Antena, la Gîdea şi Badea Show.
Acum un an-doi, cînd Victor Ciutacu l-a atras pe Şerban Alexandrescu, cel mai tare publicitar român, într-un scandal de presă legat de TVR, am denunţat nedreptatea: Şerban e un expert apolitic cu activitate ireproşabilă. Într-o industrie publicitară plină de - hmmm... - dubioşenii, era acuzat omul cel mai lipsit de umbre!
Deunăzi Andrei Bădin (preluat multimediatic de Victor Ciutacu) face acelaşi lucru cu un om de PR, de asemenea un "tehnocrat apolitic" (Cristian Neagoe), care vine conştiincios cu laptopul şi le înfige rafinaţilor de newyorkezi super-propagandă românească "cu cap de vidia"!
Repet ce am zis şi atunci: cînd un jurnalist cade în tranşeu, sar alţi 100 să-l apere. Ceea ce e foarte mişto, Victore, Andreie, bravo vouă. Noi ăştia din comunicare însă începem să facem la fel. De la voi am învăţat. Aşadar: lăsaţi-l în pace pe Cristi Neagoe. Nu e războiul lui. Nu e războiul nostru.
Acum. Ce mi-ar fi plăcut să scriu, dar n-am apucat.
Cu mai multe decenii în urmă, Brâncuşi a avut anumite probleme cu autorităţile americane, iscate de acelaşi gen de distorsiune a receptării operei de artă. OK, Nuclear Fairy e altceva decît Brâncuşi (şi cred că ea însăşi e prima să clameze diferenţa). Dar există multe alte paralelisme între cele două cazuri care, dacă reflectăm fără patimă, ne-ar putea desluşi un pic.
Promit să dezvolt ideea. Sau puteţi face voi primii paşi...
UPDATE: Replica lui Cristi Neagoe, găzduită de blogul lui Zoso.

LATER EDIT: Luni 11 august, la ora 22, la Sinteza Zilei (pe postul Antena 3) vor fi in direct Corina Suteu (director ICR NY), Cristian Neagoe (PR ICR NY) alaturi de realizatorii Gadea si Stan. Angajatilor ICR li s-a acordat (la presiunea CNA) dreptul la replica.
O emisiune despre expozitia cu scandal, despre nazisti si diplomati, despre urina si bloguri, despre dreptul la replica si dezinformare, ponei si Patapievici, plus elementele-surpriza ale manipularii mediatice.
Comentariile se vor putea posta pe forumul emisiunii: http://www.antena3.ro/sinteza_zilei/
EPILOG (marţi 12 aug., post festum, post factum, post totum) Aseară, la Gâdea Show, Cristi a refuzat posibila cale de apărare prin care s-ar fi definit ca un specialist tehnocrat. A căzut în plasa discuţiei despre lucrările sale literare "scandaloase"... ori poate a acceptat-o de bunăvoie, bovariceşte, aşa cum ar fi făcut-o şi alţi autori români, îndeobşte flataţi peste măsură atunci cînd li se exhibă statutul de scriitor la televizor.
Asta deşi activitatea sa literară nu are de a face cu activitatea sa la ICRNY! E ca şi cum Vosganian s-ar apuca să recite din versurile proprii la şedinţele de guvern!! Însă Cristi a vrut să arate că pentru el condeiul e mai mult decît vioara pentru Ingres!!!
Caz în care se cam dărîmă tot eşafodajul meu argumentativ. Faptul că Neagoe este un PR-ist de excepţie şi un valoros om de comunicare, demonstrat de tot ce a făcut în ultimii ani la Cărtureşti - Verona (dar oarecum contrazis de felul în care s-a adresat target-ului Antenei 3), rămîne doar ca o faţetă obscură, cunoscută doar de cîţiva. Iar cînd şi-o face omul cu mîna lui - e bun făcut!
Cristi Neagoe a ales să se poziţioneze ca un geniu neînţeles, în răspăr cu - hm - reacţiunea. Neagoe a ales marginalitatea. Nea Goe a ales nemărginirea.

7 august 2008

Sîmbătă, în Bacău, Sarmalele vor fi de Viţă

O porţie de carbonara pentru fratele Bălcescu!

articol din ultimul B-24-FUN

Unii bucătari români ar trebui amprentaţi şi expulzaţi la Roma


(c) Stock

Acum două sute de ani, în Italia activa o mişcare secretă numită Carboneria, căreia i se datorează două împliniri istorice: unificarea Italiei şi inventarea spaghetelor alla carbonara. Dacă prima a fost un ideal revoluţionar şi înfăptuirea ei a luat decenii; a doua fost o întâmplare fericită, ivită din vicisitudinile vieţii clandestine de carbonar, constrâns să gătească feluri frugale, cu ingrediente sărace... Iar o reţetă de spaghete doar cu ouă, şunculiţă şi caşvcaval de oaie - este ceva revoluţionar!
Asemeni francmasonilor care se revendicau de la breasla zidarilor, carbonarii se raportau metaforic la prelucrătorii cărbunelui: lucrarea lor se voia subterană şi obscură, dar îndreptată spre propăşiri luminoase.
Dar oricât de vizionari au fost carbonarii, e puţin probabil să fi visat că spaghetele lor pripite vor duce gloria Italiei în lume. Cu atât mai puţin că, peste veacuri, nişte pretinşi bucătari, urmaşi ai pandurilor şi bonjuriştilor români, le vor întina nobila revoluţie culinară. Câţi dintre noi nu am fost îngreţoşaţi în tratoriile bucureştene cu o zeamă slinoasă, fraudulos trecută în meniu sub numele de spaghetti alla carbonara? Câţi dintre aceşti trădători de gintă nu persistă în delict, scăpând fără discernămînt ouă şi smântână între paste? Şi câţi dintre clienţii lor n-or fi plecat de la masă italofobi convinşi?
Ei bine nu! Ouăle trebuie zvârlite con arte, astfel încât să formeze, prin contactul cu spaghetele fierbinţi (şi, elementar, scurse de apă!) mici granule de omletă delicioasă. În rest... Se poate înlocui pancetta cu bacon afumat,
kaizer, piept ardelenesc sau ce găsim pe raft. În loc de pecorino se poate rade parmezan. Se poate adăuga smântână grasă şi ceapă, ca fantezii gurmande, însăăă... Totul e să nu distrugi miracolul coagulării oului în paste! La sfârşit, piperul presărat trebuie să arate ca praful de cărbune de acum două secole. Buon appetito!

Related link: Din scoarţă-n scoarţă

Etichete: ,

6 august 2008

Reclamă la Tata pe banii lui Hyundai

Relevanţă în publicitatea românească:
Azi, înainte de 10:00, am auzit la Radio România Actualităţi un spot, destul de bine realizat, în care un bebeluş spune "Tata, Tata" şi un bărbat strigă fericit "A zis Tata"... după care intră vocea anunţătorului cu o promoţie la... Hyundai! (Parcă Accent... oricum detaliul a trecut fără... accent.)
Pretextul? Legătura (extrem de rece) dintre Tata şi Hyundai? - Ceva cum că "există nişte momente speciale în viaţa ta cînd... nu'ş'ce faze, nu'ş'ce treburi"... obişnuitul bla-bla care trebuie spus repede, ca să încapă datele promoţiei. Care bla-bla face legătura cu platforma creativă, pesemne singurul domeniu în care brandul Hyundai are înfipt un fanion... şi ăsta abia perceptibil de către publicul larg. Ascultătorul simplu, atent la trafic şi bruiat de clacsoane, va rămîne cu Tata, Tata...
Da, Tata nu a intrat serios în România... Deocamdată nu constituie un competitor... Dar şi cînd o intra... O să găsească un awareness gata lucrat, de mamă-mamă...

Etichete: ,